În multe privințe, în România, anul 2025 nu a fost un an de sine stătător, ci mai degrabă un fel de erată a lui 2024. Iar 2024 a fost un an nebun, cu 4 rânduri de alegeri, între care, unele mai mult mimate, altele anulate. 2025 a început imediat după anularea alegerilor prezidențiale și a fost marcat de continuări de campanii electorale – prezidențialele reluate, Primăria Capitalei. Toate întinse ca pelteaua, dincolo de limitele bunului simț, legii și, uneori, suportabilității.
Aici, la Strigătul Carpaților, nu ne-am implicat în campanii. Am ținut linia pe care ne-am impus-o când am început acest proiect: să susținem democrația și să servim comunitatea. Am scris despre faptul că România și-a pierdut democrația și a devenit prima țară membră UE clasificată de The Economist Intelligence Unit (EIU) ca regim hibrid, am scris despre întorsătura identitară din statutul PSD, despre amenințările legislative la adresa vieții private pe internet, am analizat legătura dintre ideologii politice și respectul pentru statul de drept, sau ce înseamnă pentru noi votul privind avortul din Parlamentul European, am discutat cu specialiști despre climă, arii protejate, sau radicalizare. Am demontat dezinformări, am discutat, cu date și specialiști, despre educație, am încercat să aducem un pic de perspectivă în discuția despre uciderea lui Charlie Kirk, sau în cea despre metaforele dezumanizante ale lui Eugène Ionesco. Am adus știri pe care nu le-a mai prezentat nimeni altcineva în România despre preocupările cetățenilor din Europa, funcționarea instituțiilor, femei, minorități, mediu, știință, tehnologie, hrană, Gaza sau Afganistan.
Am încercat să nu ne lăsăm prinși vârtejul diviziunii cauzate și adâncite de campaniile electorale. Considerăm că împărțirea în patrioți și pro-europeni este foarte dăunătoare. Dintr-o parte se infiltrează în societate un curent de gândire care subminează bazele democrației și statului de drept, promovând, la fel ca în alte țări europene, un fel de suveranitate a poporului(de fapt a manipulatorilor) în fața legilor și tuturor reperelor democratice pe care le-am stabilit cu greu de-a lungul timpului și pe care ne-am obișnuit să le considerăm cât de cât fixe. De partea cealaltă, ideea că e suficient să spui că ești pro-Europa și să crezi că ești diferit de ceilalți ne ține, de fapt, departe de Europa și de ce contează acolo. La Strigătul Carpaților, am încercat să ne ținem departe de toate astea și, pur și simplu, să fim efectiv europeni. Cât de mult a contat asta? Dacă ne uităm la câte am pățit anul acesta, probabil că a contat mai mult decât credeam.
Și am pățit de toate. Am crezut că denumirea „Strigătul Carpaților”, inspirată de Caragiale și Wes Anderson, e suficient de caricaturală pentru a fi în siguranță. Am crezut greșit. Prin primăvară, a fost (re)înființată Trompeta Carpaților, un fel de fițuică gălăgioasă și cam suveranistă, care răspândește confuzie, inclusiv în ce ne privește pe noi, cu „strigătul” nostru. Poate e doar o coincidență.
Apoi, în timpul campaniei electorale pentru prezidențialele reluate, site-ul strigatulcarpatilor.ro a fost scos offline de trei ori de atacuri tip denial-of-service. Nu știu exact de unde au venit mesajele care în câteva secunde ne-au inundat căsuța poștală și ne-au blocat site-ul, însă erau scrise cu chirilice, în limba rusă. La repezeală, am fost atunci nevoiți să dezactivăm toate formele de input ale site-ului – formular pentru comentarii, formular de contact, etc. Între timp, am reușit să instalăm un control suplimentar și să le reactivăm. Așa, ca un detaliu despre cu facem lucrurile: pentru așa ceva, marea majoritate a site-urilor folosesc tehnologia reCaptcha de la Google, la Strigătul Carpaților, am recurs la hCaptcha, o unealtă open source, care nu ne urmărește utilizatorii și pune întrebări de tipul „pick all animals that live in the same habitat as the sample”. Pentru că cititorii noștri sunt mai deștepți decât ai altora și noi îi respectăm și le respectăm viața privată.
În ce privește rețelele de socializare, în prima parte a anului, pe Facebook, mi s-a restricționat accesul pe grupuri cam după fiecare știre despre situația din Gaza. S-au găsit binevoitori să raporteze habar n-am ce – erau știri verificate, din surse serioase. Apoi, chiar dacă există în continuare grupuri unde n-am fost dat afară, dar nici nu mi se mai acceptă niciun fel de activitate, lucrurile s-au mai așezat și site-ul a început să crească încet. Până în toamnă, când algoritmul ne-a scăzut brusc expunerea. Tot în toamnă, am început să am activitate pe Instagram. Am rezistat cam 2 cam două săptămâni, după care contul @strigatulcarpatilor a fost suspendat. Aveam 10 postări și douăzeci și ceva de urmăritori. Iar acum a venit cireașa de pe tort. După mai bine de 10 ani pe Facebook și imediat după ce am distribuit știrea că Meta cenzurează femei și minorități (coincidență din nou, desigur), pe 29 decembrie mi-a fost suspendat și contul personal și pagina publicației. Singura rețea de socializare unde mai există Strigătul Carpaților este Bluesky. Cam așa a fost 2025 pentru această publicație mică, dar care n-a trecut neobservată pe continentul ăsta și, foarte probabil, nici pe altele.
În continuare, voi încerca, desigur să recuperez conturile de pe rețelele de socializare. Deocamdată nu știu exact cum. Pentru moment, fac o pauză de Facebook. Încerc să mai curăț un pic design-ul site-ului și să mai lucrez câte ceva la funcționalitate. De asemenea, evaluez toate cele întâmplate și încerc să mă gândesc care ar fi cele mai bune modalități de a merge înainte. Pentru că, desigur, mergem înainte, la fel de independenți și la fel de puțin dispuși la compromisuri. Pe site vor fi știri, articole și ne puteți găsi pe Bluesky.
Mulțumim tuturor celor care ne-ați susținut! Vă rugăm să ne susțineți și de acum încolo, avem mare nevoie. Mulțumim și celor care ne-ați combătut! Ne faceți mai buni. Sau cel puțin asta îmi spun eu acum, ca să mă încurajez.
La mulți ani!
