Interviu

Teoretic, potrivit clasificării Uniunii Internațională pentru Conservarea Naturii (International Union for Conservation of Nature IUCN), parcurile naționale sunt arii protejate declarate pentru protejarea biodiversității și conservarea proceselor naturale, așa cum sunt ele, fără intervenția omului, pe cel puțin 75% din suprafață. Practic, la noi, această țintă minimă nu este nici pe departe atinsă.

Teoretic, în parcurile naționale sunt permise activități de cercetare, educative, de recreere și vizitare. Exploatarea durabilă a resurselor este permisă doar pe arii restrânse, de exemplu în zonele tampon, pentru comunitățile locale. În niciun caz rolul parcurilor naționale nu este să fie un business care să genereze milioane pentru o companie de stat de la București, care plătește directorilor bonusuri de pensionare 100.000 de euro. Rolul lor nu este nici ca drujbiștii locali, fie ei privați sau unități administrativ teritoriale, să producă lemn în cantități industriale pentru Schweighoffer, Kronospan, Egger și cine-o mai fi. 

Totuși, atât parcurile naționale, cât și cele naturale sunt, în general, administrate de Romsilva, companie de stat la cărei scop este să facă profit din lemn. Ceea ce a ridicat dintotdeauna semne de întrebare cu privire la interesul Romsilva pentru a administra corect parcurile noastre, conform scopului și rolului lor. În plus, confuzia dintre business și conservare pune probleme și din punctul de vedere al banilor europeni. Pe de o parte, administrațiile parcurilor, subordonate Romsilva, accesează bani europeni, pe care îi primesc pentru că se ocupă de conservarea biodiversității. Pe de altă parte, firma mamă, Romsilva, face în parcuri afaceri cu lemn care depășesc de câteva ori bugetul pe care îl alocă administrării lor. Ceea ce nu pare tocmai corect.

Florin Stoican este directorul Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de Sub Munte, geolog, expert în administrarea ariilor naturale protejate și conservarea biodiversității și geodiversității. De asemenea, este co-fondator al Parcului Național Buila Vânturarița și al Parcului Natural Văcărești. În calitate de consilier onorific al ministrului Mediului, a cartografiat cheltuielile satului român cu parcurile naționale și naturale, banii europeni atrași de administrațiile acestora, dar și afacerile cu lemn desfășurate pe suprafața lor. Cifrele sunt publice, raportul întocmit de el este pe masa ministrului. 

Am avut cu Florin Stoican o discuție pe larg despre acest raport și ce putem înțelege din aceste date, pe care am organizat-o într-o serie de trei articole. În acesta ne ocupăm de banii obținuți din business-ul cu lemn din parcurile naționale, al doilea va fi despre modalități de ieșire din confuzie, iar ultimul despre banii europeni, pentru că, în timp ce bugetele alocate de statul român, prin Romsilva, le permit cel mult să existe, banii europeni ajută (unele din) parcurile noastre să poată funcționa cât de cât ca parcuri.

Câți bani scoate Romsilva din parcurile naționale?

În 4 ani și jumătate, din 2021 până la jumătatea lui 2025, am cerut datele privind volumele de lemn extrase din parcurile naționale și le-am transformat în bani la un preț de 50 de euro pe metru cub, ca să fie ușor de calculat. Nu m-am uitat exact cât e prețul în momentul de față și oricum, lemnul se vinde cu diferite prețuri în funcție de tot felul de factori, informații despre asta nu aveam și atunci am făcut această estimare. În total valoarea lemnului extras în perioada asta e de 54,6 milioane de euro, din care statului îi revin 31,5 milioane de euro. Deci, Romsilva, din pădurile statului, a avut un venit de 31,5 milioane de euro, estimare. Și am comparat asta cu cât s-a investit în parcuri. Investiția e de 20 de milioane de euro. Practic, numai Romsilva scoate din parcurile naționale de 1,5 ori mai mult decât bagă. 

Câte parcuri naționale avem, despre ce suprafețe vorbim?

Avem, în total, 13 parcuri naționale. Dintre acestea 12 sunt în administrarea Romsilva, iar Parcul Național Ceahlău e la Consiliul Județean Neamț. În acest raport făcut de mine e vorba doar de cele 12 parcuri naționale administrate de Romsilva. Nu am avut date de la Parcul Național Ceahlău. 

Împreună, aceste 12 parcuri au o suprafață un pic peste 325 de mii de hectare, din care păduri cam 241 de mii de hectare. Aceasta înseamnă 1,36% din suprafața țării și 3,73% din pădurile României. Parcurile sunt destul de diverse ca întindere, cel mai mare e Parcul Național Domogled-Valea Cernei care are peste 60 de mii de hectare, iar cel mai mic Buila Vânturarița care abia trece de 4 mii de hectare.

Din totalul pădurilor, doar un pic peste 55% sunt în zone de non-intervenție. Restul de aproape 45% sunt păduri în care se poate interveni. Ca structură de proprietate, cele mai multe din aceste păduri unde se poate tăia sunt ale statului român, 66 de mii de hectare, sau aproximativ două treimi din total. În proprietatea unităților administrativ teritoriale sunt alte 20 de mii de hectare, iar proprietarii privați dețin cam 15 mii de hectare de pădure în parcurile naționale. 

Romsilva scoate din parcurile naționale de 1,5 ori mai mult decât bagă.
Florin Stoican, consilier onorific al ministrului Mediului

Cititorii probabil că n-o să știe cum de se taie în parcurile naționale, care e rostul parcurilor și de ce se taie acolo. De ce avem parcuri naționale, ca să tăiem din ele?

Multă lume are așteptarea ca în parcurile naționale să nu se miște nimic. Și noi avem des întrebări de genul ăsta de la turiști care văd camioane cu lemne sau bușteni pe marginea drumului și zic „uite că am văzut că se taie!” și au impresia că sunt probleme de legalitate. Trebuie să le spunem că, vrem sau nu vrem, asta e legislația românească. Și, cum spuneam, dacă e să facem o medie, aproape jumătate suprafața de pădure a parcurilor naționale din România e suprafață în care se poate interveni. Doar un pic peste 55% sunt protejate strict, ca medie. Asta diferă de la parc la parc. Cel mai mult are Defileul Jiului, cam 82%, Retezatul are 75%, iar Domogled-Valea Cernei și Cheile Bicazului-Hășmaș se apropie și ele de 75%. Aici e o discuție pentru că Guvernul României și-a asumat conform recomandărilor IUCN să ajungă ca 75% din suprafață să fie zone de non-intervenție.

Da, era în Programul de guvernare din 2021, trebuia să fie gata în 2024. 

Exact, exact. Și-au asumat asta, dar uite că nu au făcut-o. Deci, vrem, nu vrem, asta e legislația și în cam 40% din pădurile din parcurile naționale, asta însemnând peste  o sută de mii de hectare, se pot face lucrări. Bineînțeles, altfel decât în pădurile normale, pentru că e nevoie și de un aviz al administrației parcului, e un control suplimentar, dar realitatea asta este că, uite, în 4 ani, peste un milion de metri cubi s-au scos din parcurile naționale.

Administrațiile parcurilor, care trebuie să dea avizele, sunt subordonate tot Romsilvei, că așa e organizat la noi. Deci nu tocmai checks and balances. Dar rămânând la bani, Tanczos Barna spunea, în contextul acesta al protejării pădurilor din parcuri, că protecția mediului costă, dar uite că, de fapt, parcurile produc bani pentru Romsilva, și nu puțini. 

Da, aici e o discuție și asta am încercat și eu să arăt: ne costă, ne costă, dar până la urmă, dacă e s-o tratăm ca business, vedem că scoatem mai mult decât băgăm. Adică dăm 20 de milioane pentru parcuri în 4 ani de zile, dar scoatem 56 de milioane pe lemn din ele. Eu cred că s-ar putea discuta o variantă de a găsi un compromis mai spre conservarea naturii, că nu zice nimeni să se meargă la extrem, dar 75% din suprafața fiecărui parc să fie zone de non-intervenție e un lucru pe care noi, ca țară, ar trebui să ni-l asumăm. Și și l-au asumat până la urmă și politicienii, numai că nu și-au respectat cuvântul.

Și nu ar trebui să fie un business. Să nu uităm asta! Cu parcurile naturale cum stăm?

Am făcut o analiză și pe parcurile naturale. Situația e, bineînțeles, un pic diferită pentru că e altă zonare a parcurilor naturale. E mai mică zona de restricție. Parcurile naturale, spre deosebire de cele naționale, sunt instituite pentru protecția peisajului. Asta înseamnă că au și localități în interior, sunt și zone de intravilan și zone de dezvoltare durabilă, unde sunt permise activități umane, inclusiv construcții, cu anumite avize și reglementări. IUCN spune că în parcurile naturale trebuie protejate atât valorile naturale cât și valorile culturale, adică interacțiunea om-natură. De asta, și dacă ne uităm la structură, parcurile naturale sunt mult mai puțin împădurite decât parcurile naționale. Undeva la 60% e pădure, restul de 40% sunt alte categorii de terenuri. 

Folosind aceeași metodă de estimare ca la parcurile naționale, în 4 ani, din parcurile naturale, s-a scos lemn în valoare de 178,5 milioane de euro.
Florin Stoican, consilier onorific al ministrului Mediului

Câte parcuri naturale avem?

Avem în total 16 parcuri naturale, din care 10 sunt administrate de Romsilva, restul sunt unul la un consiliu județean, patru la ANANP și Văcăreștiul, cel mai mic dintre ele, la Primăria Capitalei.

Sunt mai mari ca suprafață, dublu față de parcurile naționale, dar zona de non-intervenție e mult mai mică. Sunt parcuri naturale unde zona de non-intervenție e undeva la 5%, cred că cel mai mult are undeva la 35%. Media e 15% zonă de non-intervenție la parcurile naturale, față de 55%, cât e la parcurile naționale. Cu excepția acestor zone de non-intervenție, pe restul suprafețelor se poate interveni. 

Și atunci se exploatează mai mult decât în parcurile naționale...

Exploatarea lemnului e de peste 3 ori mai mare în aceeași perioadă, ca și cantitate, decât din parcurile naționale. E vorba de 3,6 milioane de metri cubi, față de 1,1. Cantitățile extrase sunt mai mari pentru că sunt și suprafețe mai mari de pe care poți extrage. Automat, asta înseamnă că mult mai mulți bani se scot de acolo. Automat și proporția dintre bugetul alocat vs. cât s-a scos e mult mai mare. 

Despre ce sume vorbim?

Folosind aceeași metodă de estimare care la parcurile naționale, ne rezultă că în această perioadă de 4 ani, din parcurile naturale, s-a scos lemn în valoare de 178,5 milioane de euro. Din aceștia, 110,9 milioane de euro provin din cele 2,2 milioane de metri cubi de lemn exploatați din pădurile statului. Bugetul alocat de către statul român prin Romsilva parcurilor naturale este de 17,4 milioane de euro în aceeași perioadă. Deci numai din exploatarea pădurile statului din parcurile naturale se scot de peste 6 ori mai mulți bani decât investește statul în administrarea lor. În total, din exploatarea lemnului se scoate din parcurile naturale de peste 10 ori mai mult față de cât ne costă administrarea acestora. 

Raportările acestea ți le-a cerut ministrul sau le-ai făcut tu?

Le-am făcut eu și le-am dat ministerului. Le-am pus pe masa ministrului, a tuturor consilierilor, ca să cunoască zona asta, cum stăm vis-à-vis de administrarea parcurilor. E, până la urmă, în grădina ministerului subiectul ăsta și domeniul și trebuie să se îngrijească și de el.

Mie mi se pare fantastic faptul că ai deschis discuția despre chestia asta. 

Eu am văzut că, când am publicat articolele astea, părerile au fost împărțite și foarte mulți m-au întrebat „ce vrei să induci cu asta?”. Am zis „nu vreau să induc nimic, vreau pur și simplu să pun pe masă situația ca să știm cu toții cum e și de aici încolo trebuie pornită discuția dacă e bine sau e mai puțin bine și să găsim niște soluții s-o îmbunătățim dacă nu ne convine.” Asta e o discuție care trebuie luată deschis, cu toți factorii interesați, cu administratorii, cu ministerul, cu ANANP-ul, cu societatea civilă, cu toți cei care vor o rețea de arii naturale protejate așa cum trebuie ea, ca să își îndeplinească scopul pentru care a fost înființată, adică conservăm natura, biodiversitatea pentru noi, pentru generațiile viitoare și să încercăm să aducem beneficii oamenilor de pe urma acestei conservări.
 

În restul discuției ne vom concentra mai mult pe parcurile naționale. Partea a doua a seriei va fi despre modalități de ieșire din confuzia business - parcuri. În partea a treia vom vorbi despre banii europeni, pentru că, în timp ce bugetele alocate de statul român, prin Romsilva, le permit cel mult să existe, banii europeni ajută (unele din) parcurile noastre să poată funcționa cât de cât ca parcuri.