Recent, a avut loc un accident în care a fost implicat un vatman. Vatmanul a fost bănuit, în urma testării preliminare cu aparatul DrugTest, că ar fi consumat substanțe interzise. Acest aspect a fost transmis presei de către Brigada Rutieră, cu precizarea că „nu reprezintă probă în cadrul dosarului penal, persoana fiind condusă la sediul INML pentru recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii cu exactitate a consumului de substanţe interzise”.
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în Romania – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) consideră că prin asta a fost încălcat dreptul la demnitate al vatmanului. Ca urmare, ei au trimis o solicitare Inspectoratului General al Poliției Române prin care cer „încetarea practicii de a face publice rezultatele testelor rapide antidrog, aplicate șoferilor în trafic”. Aceasta este în contradicție cu puncte de vedere anterioare ale organizației și nu face decât să distragă de la adevăratele probleme ale aplicării acestor teste, pe care le știm toți, dar puțini le înțeleg. Alături de ei, mai semnează solicitarea criminologul Vlad Zaha și Comunitatea Declic.
Din punctul meu de vedere, prin comunicatul Brigăzii Rutiere nu a fost încălcat dreptul la demnitate mai mult decât în cazul oricărui alt comunicat cu privire la o punere sub acuzare, care amintește că trebuie respectată prezumția de nevinovăție. În 2017, când un proiect de modificare a Codului Penal prevedea interzicerea publicării oricăror informații despre anchetele penale sub pretextul prezumției de nevinovăție, APADOR-CH s-a opus, pe bună dreptate, invocând faptul că această interzicere „poate afecta atât activitatea de combatere a infracțiunilor, cât și dreptul publicului de a fi informat, parte a libertății de exprimare”.
E neclar ce s-a schimbat de atunci sau care e diferența dintre consumul de alcool și substanțe interzise și alte fapte penale, abuz în serviciu, furt, viol etc. De ce ar afecta demnitatea mai mult facerea publică a faptului că cineva e bănuit că a condus după ce a băut sau a fumat ceva, decât că cineva a furat, de exemplu? Ce e clar e că, în cazul acesta, al testelor rapide antidrog, problema e în altă parte. Adevărata problemă aici, o știe toată lumea, o reprezintă faptul că oricine poate rămâne fără permis de conducere pentru 72 de ore, în baza unei suspiciuni.
Aceasta este o problemă foarte gravă, atât din punct de vedere juridic, pentru sistemul nostru de legi și ce fel de stat avem, cât și din punct de vedere practic, pentru fiecare persoană afectată.
Au fost, când a emis guvernul ordonanța de urgență, încercări de bagatelizare și minimalizare. Că ce-i aia 72 de ore, că nu moare nimeni și altele asemenea. Dar astea sunt ticăloșii. Dacă un șofer profesionist nu poate lucra 3 zile fiindcă a fost prins că a consumat paracetamol e o problemă gravă. Într-o țară în care transportul public e mai mult inexistent, dacă un bolnav nu poate merge 3 zile din satul lui până în orașul unde face radioterapia fiindcă ia și medicamente, e o problemă extrem de gravă. Să spui că „nu e o catastrofă”, cum a spus premierul Ciolacu la momentul respectiv, e cinic și ticălos.
Iar din punct de vedere juridic lucrurile sunt chiar mai grave, pentru că e vorba de persoane pedepsite pentru o suspiciune. Că asta sunt cele 72 de ore din forma actuală a legii - o pedeapsă. Pedeapsă până la dovedirea nevinovăției! E împotriva principiilor de bază ale dreptului și a drepturilor fundamentale ale omului. Acestea spun că nimeni nu poate fi pedepsit fără să fie vinovat. Că nimeni nu e considerat vinovat dacă nu i-a fost dovedită fără dubiu vinovăția. Asta e o problemă foarte serioasă, care, pe lângă toate implicațiile practice, ține chiar și de demnitatea umană.
Și atunci? Ce scrisoare ar fi trebuit să scrie organizațiile civice? Una în care să ceară să dea drumul în trafic celor cu rezultat pozitiv la testele rapide antidrog? Nu, chiar din datele citate de APADOR-CH în solicitarea de ieri rezultă că 62% dintre cei testați au efectiv în sânge substanțe interzise și nu ar trebui să conducă. Ar fi nu doar împotriva bunului simț, ci și împotriva principiului precauției din drept să fie lăsați să plece. Dar dacă aia nu, aia nu, atunci ce?
Păi în primul rând, APADOR-CH ar trebui să-și dea seama că precauția e una, pedeapsa e alta. Există o probabilitate destul de mare că șoferii cu rezultat pozitiv la testele rapide antidrog au în sânge substanțe care îi afectează și trebuie opriți de la a conduce. Dacă această oprire durează fix atât cât e nevoie pentru a fi siguri că nu mai au eventualele substanțe în sânge, ea poate fi justificată prin principiul precauției. 62% din cei testați sunt totuși sub influența substanțelor interzise. Asta-i mult. Dar nu se poate justifica o pedeapsă de 72 de ore când 38% nu sunt sub influența substanțelor interzise. Asta-i mult prea mult. (Într-o lume ideală, procentul nevinovaților pedepsiți ar trebui să fie 0. Eu nu-mi pot imagina procent supraunitar de nevinovați pentru care să poată fi acceptabilă pedepsirea. Iar dacă trecem la subunitar, n-aș ști de unde să încep.)
Odată înțeles că nu-i nici prudent să lași persoane sub influență să conducă, nici corect să-i pedepsești pe aceia dintre testați care sunt nevinovați, începe să devină clar că toți trebuie opriți de la a conduce, n-ai cum altfel, dar, și asta e foarte important, nu mai mult decât e strict necesar. Dar cât e stric necesar? Reținerea carnetului poate făcută doar până când substanța, oricare ar fi fost ea, e evacuată din corp - atât e strict necesar, atât poate justifica principiul precauției.
Iar pentru a afla cum ne dăm seama că substanța a fost eliminată din corp, ce metodă trebuie să aplicăm, ne întoarcem tot la principiile dreptului. Există un principiu al simetriei. Dacă l-ai oprit pe șofer de la a conduce în baza unui test rapid, pentru că așa e precaut, tot în baza unui test rapid ar trebui să-i dai voie și să-și vadă de drum, fiindcă încă n-a fost dovedit vinovat și așa e corect. Ceea ce ar însemna că orice șofer care a fost testat pozitiv ar trebui să poată merge să doarmă, să bea apă, să facă ce crede, iar după câteva ore să revină la poliție, să repete testul, iar dacă acesta e negativ să primească înapoi carnetul. Asta ar fi, să spunem, procedura de precauție.
Trebuie remarcat și că această procedură presupune o oarecare disciplină din partea șoferului și un oarecare efort. Astfel e mai puțin probabil ca persoane dependente de substanțe să reușească să se țină de ea. Dar poate fi salvatoare pentru orice persoană serioasă al cărei venit sau viață depinde de carnetul de conducere.
Rămâne desigur suspiciunea de infracțiune și necesitatea efectuării testului de sânge și, în paralel cu procedura de precauție, a desfășurării anchetei pentru stabilirea vinovăției, sau a nevinovăției, după caz. Iar în caz de vinovăție, desigur, va trebui să urmeze pedeapsa prevăzută de lege. Nu altfel.
O astfel de scrisoare aștept eu de la o organizație ca APADOR-CH încă de la începerea discuțiilor despre aceste teste rapide, nu aiureli, ca solicitarea de ieri, paralelă cu problema și perpendiculară pe propriile lor puncte de vedere din 2017.
