În Suedia există o tradiție a respectului pentru individ și a pregătirii populației. În 1943, într-un context istoric foarte complicat, a fost tipărită pentru prima dată o broșură cu titlul Om kriget kommer (Dacă vine războiul). Conținea sfaturi pentru populația de rând a țării. A fost editată de Comandantul suprem al forțelor armate suedeze și livrată fiecărei gospodării. De atunci a apărut neîntrerupt până în 1991, când, odată cu încheierea războiului rece n-a mai fost considerată necesară. 

În 2018 practica a fost reluată cu o broșură actualizată, intitulată acum Om krisen eller kriget kommer(Dacă vine criza sau războiul) și adaptată unei lumi cu telefoane celulare, atacuri teroriste și fake news.

Anul acesta, după aderarea la NATO, o nouă ediție a fost elaborată de Autoritatea pentru protecție civilă și pregătire (autoritate administrativă din cadrul Ministerului apărării) și va fi distribuită în cele aproximativ 5 milioane de gospodării suedeze. 

În România nu prea avem o tradiție a respectului pentru individ. Avem însă una a heirupismelor, bordurilor, panseluțelor și a lucrului fără rost. Avem astfel tot felul de site-uri, cum ar fi nutremurlacutremur.ro din 2015, fiipregatit.ro din 2018, iar din 2023 avem și un fel de corespondent al broșurii suedeze, Ghidul pentru situații de criză.

Acesta este elaborat de Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență(E-ARC), împreună cu Departamentul pentru Situații de Urgență(DSU), Directoratul Național pentru Securitate Cibernetică(DNSC) și Ministerul Apărării Naționale(MAI). E-ARC a fost înființat în mai 2021, prin Hotărâre de Guvern, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Afacerilor Externe. 

Lansarea ghidului a avut loc la 4 martie 2023 și a fost anunțată pe site-ul E-ARC, dar și în toată presa, de la Revista Capital, la Radio Vocea Speranței și site-uri precum Viitorul Ilfovean.

Ghidul pentru situații de criză a fost tipărit pentru a putea fi distribuit în special celor care au nevoie de așa ceva, cum ar fi cei care nu au acces la internet, sau persoanele în vârstă. De distribuire s-a ocupat IGSU. Cel puțin așa spunea la vremea respectivă de Raed Arafat, șeful DSU. 

Pe site-ul DSU mai există o referire  la un document intitulat, Ghidul cetățeanului pentru situații de urgență. Este neclar dacă e același cu cel elaborat de E-ARC, pentru că la link-ul unde ar trebui să găsim „toate informațiile pentru a face față situațiilor de urgență” nu se găsește niciun document.

Ghidul cetățeanului pentru situații de criză nu poate fi găsit la link-ul de pe site-ul DSU.

Temele

La începuturile sale, din 1943, ghidul suedez conținea informații despre ce ai de făcut în caz de război. În timpul războiului rece, o atenție deosebită era acordată pregătirii pentru a face față atacurilor nucleare. De semenea, până în 1991, broșura a fost și o modalitate de a informa populația cu privire la progresele făcute de guvern în privința pregătirii pentru apărarea civilă, care au putut avea loc ca urmare a creșterii economice accentuate.

În 2018, la reluarea publicării, pe lângă informații despre alerte și alarme, pregătirea casei și a kit-ului de supraviețuire, noțiuni de prim ajutor etc., broșura a fost actualizată cu informații privind noile amenințări și progresul tehnologic: terorism, fake news, utilizarea telefonului celular în situații de criză. 

Versiunea din acest an are 30 de pagini și ia în considerare războiul din Ucraina și lecțiile învățate în pandemie. Astfel, adaugă teme precum: prin ce se caracterizează diferitele stări de alertă și ce ai de făcut în fiecare, războiul psihologic, fenomene meteo extreme, atacuri cibernetice, boli infecțioase.

În această ediție găsim și un paragraf despre apartenența la NATO. De asemenea, conține precizarea: „Dacă Suedia este atacată, nu vom ceda niciodată. Orice informație despre sfârșitul rezistenței este falsă.”

Ilustrație din ediția 2024 a broșurii Om krisen eller kriget kommer.

Ghidul românesc are tot 30 de pagini. Dintre acestea, doar pe 24 există conținut, restul sunt liniate, ca un caiet, pentru ca fiecare utilizator să poată să-și scrie propriile planuri și notițe. Neavând o tradiție a ghidurilor, nu se poate vorbi despre o evoluție a temelor. 

Din cele 24 de pagini cu conținut, primele 10 sunt pline cu generalități despre rolul și contextul broșurii, responsabilitate, definiția crizei, calm, solidaritate și respect pentru autorități. 

Deși instituția care-l editează, E-ARC, se descrie ca fiind un „centru de excelență în domeniul rezilienței, partener al NATO și UE”, ghidul românesc conține, în această secțiune, printre altele, informații în cea mai bună tradiție comunistă a depășirii planului cincinal în producția la hectar. Putem citi în Ghidul pentru situații de criză, de exemplu, că „România este locul 1/27 la producția de floarea-soarelui în 2021, în UE”. 

Ghidul pentru situații de criză încearcă să câștige încrederea cititorilor prezentând în manieră ceaușistă câteva recorduri de producție agricolă și date economice, alături de menționarea apartenenței la structurile euro-atlantice.

A doua parte tratează teme precum planificarea pentru situații de criză, kit-ul de urgență, securitatea cibernetică, informațiile false, vigillența pentru a nu cădea pradă eventualilor profitori și necesitatea unui fond de rezervă. De asemenea prezintă foarte sumar câteva indicații precum „citește din timp instrucțiunile extinctorului”, „urmează cursuri de pregătire”(nu e clar ce fel de pregătire), „urmează cursuri de prim-ajutor”. Majoritatea temelor concrete din ghidul suedez nu sunt tratate în cel românesc.

Sfaturile

Diferența dintre abordarea românească și cea suedeză devine mult mai evidentă dacă comparăm sfaturile practice. Sfaturile din broșura suedeză sunt, ei bine, practice și menite a fi utilizate în situații reale. Cele din ghidul românesc, atunci când există, ele doar există. Ghidul românesc se laudă încă de la început că:

  • „Prezintă modalitățile prin care te poți pregăti pentru o situație de criză
  • Prezintă ce trebuie să faci într-o situație de criză sau care are potențialul de a evolua către un astfel de eveniment”

Dar nu face nici una, nici alta.

Exemplul cel mai clar este cel al sirenelor de alertare. În broșura suedeză, fiecare tip de avertizare este prezentat clar, cu denumire, o descriere a sunetului, o reprezentare grafică a acestuia și, cel mai important, ce trebuie să faci dacă auzi sunetul respectiv. 

Ilustrație din ediția 2024 a broșurii Om krisen eller kriget kommer.

De exemplu, despre alerta „Anunț public important ” aflăm că este folosită pentru accidente serioase, cum ar fi eliberarea de substanțe chimice periculoase în atmosferă, sau incendii cu risc de explozii și fum toxic. Broșura îi sfătuiește pe suedezi, în astfel de situații, să nu stea afară, să închidă geamurile, ușile și, dacă se poate, ventilația și să asculte postul de radio Suedia P4. De altfel, acest post de radio este menționat peste tot unde se vorbește despre informarea populației, astfel că în orice situație de urgență este foarte simplu pentru suedezi să se informeze: toată lumea știe că trebuie să pună radiourile pe P4. În plus, pentru alerta „Anunț public important ”, broșura detaliază toate celelalte canale pe care sunt transmise informații în astfel de situații. 

Există 4 tipuri de semnale care sunt transmise prin sistemul de sirene. Toate sunt tratate în acest fel în textul broșurii și au fost considerate de autorii broșurii atât de importante încât informațiile sunt reluate pe scurt și pe ultima copertă.

Ultima copertă a broșurii Om krisen eller kriget kommer, ediția 2024, prezintă încă o dată, în rezumat, informațiile prezentate deja în detaliu, în text, despre sirenele de alertare.

În broșura românească, găsim indicația de a te asigura că cunoști care este semnificația semnalelor transmise prin sistemul național de alertare. Apoi o enumerare a denumirilor și caracteristicilor sonore. Atât. Nu există reprezentări vizuale, nu-ți spune nimeni exact ce semnificație au, sau la ce fel de situații se referă. Și, mai ales, nu scrie nicăieri ce ar trebui să faci în situațiile respective. Deci, practic, informațiile nu-ți folosesc la nimic.

În Ghidul pentru situații de criză găsim doar o enumerare a tipurilor de alerte. Nicio altă informație practică.

Mai mult, ghidul românesc tipărit pe hârtie, pentru a da informații persoanelor care nu au acces la internet, sau pentru a fi utilizat în situații în care internetul nu mai funcționează, sau pur și simplu nu mai ai timp să pornești aparate si să folosești tastaturi sau touchscreen-uri, te trimite să asculți sunetele pe site-ul fiipregatit.ro.

Aceste sunete însă nu pot fi găsite pe site. În meniuri nu există nicio categorie care să le conțină. Motorul de căutare al site-ului nu dă rezultate despre sirenele de alertare. Chat-ul AI răspunde, dar nu prea cunoaște semnalele, așa că răspunsul nu corespunde cu ce scrie în ghid. 

De fapt, este știut de realizatorii site-ului oficial al guvernului că acest Chat-ul AI face greșeli. Dar au hotărât totuși să-l folosească și să-l mai și pună central în design, fiind, practic, funcția pe care designul te îndeamnă s-o folosești cel mai mult. Când primești un răspuns, sub el, în josul paginii, cu litere mărunte, scrie că acesta s-ar putea să fie greșit. Și, tot cu litere mărunte, ești trimis să verifici informațiile altundeva. Nu specifică unde. Dar găsim un link care ne spune că putem afla „Mai mult". Acesta duce spre o pagină de „Declinare de responsabilitate”. Subliniez, e vorba de site-ul oficial pentru situații de urgență! La care ești trimis de ghidul pe hârtie, pentru situații de criză. Ghid făcut în special pentru cei care nu pot folosi internet.

Răspunsul Chat-ului AI al site-ului fiipregatit.ro la întrebarea despre sirenele de alertare. Observați avertismentul că răspunsul ar putea fi greșit(este!) scris cu litere mărunte în partea de jos a paginii.

Un alt exemplu de sfat practic care, în ghidul românesc, nu este deloc practic este kit-ul pentru situații de urgență. Există, pe două pagini, o listă cu diverse lucruri de care ai avea nevoie într-o situație de urgență. Lista este organizată pe categorii (apă, alimente, articole de igienă, documente etc.) și este destul de completă. Însă îi lipsește rostul și structura. 

Nu e clar dacă e vorba de un kit pentru a supraviețui acasă, dacă e ceva care trebuie pus în portbagaj, când ești nevoit să-ți părăsești locuința și poți lua mașina, dacă trebuie să poată fi cărat în spate, în caz că trebuie să-ți părăsești locuința pe jos, sau ce din toate acele lucruri trebuie să ai la tine dacă ajungi să aștepți pe acoperiș, cu apa până la streașină, în caz de inundații, să vină cineva să te salveze.

În broșura suedeză lucrurile sunt mai clare. Există o secțiune cu pregătirea locuinței, o alta despre evacuare și, imediat, o secțiune despre adăposturile civile. 

Secțiunea despre pregătirea locuinței e organizată în categorii simple și practice: hrană, apă, căldură, comunicații, diverse (bani, acte, medicamente, obiecte de igienă etc). La fiecare din ele găsim liste cu ce e necesar pentru a-ți asigura necesitățile. În plus, conține sfaturi practice despre cum să păstrezi rezervele, cum să colectezi și să purifici apă, cum să folosești toaleta dacă nu ai apă etc. Persoanele care au nevoie de medicamente sunt sfătuite să-și facă provizii pentru cel puțin o lună. 

Secțiunea despre evacuare prezintă modalitățile prin care poți afla despre cum vei fi informat că trebuie să-ți părăsești locuința și o listă cu lucruri pe care ar fi bine să le iei cu tine.

Ilustrație din ediția 2024 a broșurii Om krisen eller kriget kommer.

Din secțiunea despre adăposturile civile, practic tot o formă de evacuare, aflăm că acestea trebuie să fie prevăzute cu apă și obiecte simple de igienă de administratorul lor, dar mâncarea, hainele călduroase și alte lucruri necesare trebuie aduse de fiecare. Ceea ce înseamnă că, în cazul, deocamdată ipotetic, în care se ajunge la utilizarea adăposturilor, e bine să ai și un mic kit special pentru asta. Broșura avertizează că populația trebuie să fii pregătită să reziste câteva zile în adăpost.

Toate sfaturile din broșura suedeză sunt la fel de practice, toate sfaturile din ghidul românesc sunt la fel de fără rost. În broșura suedeză mai găsim informații despre ce trebuie să faci în caz de fenomene meteo extreme, atac terorist, cum să oprești o sângerare etc. Există secțiuni dedicate persoanelor cu nevoi speciale, animalelor de companie, te învață cum să faci față anxietății în vremuri tulburi și cum să vorbești cu copiii despre crize sau război.

Ilustrație din ediția 2024 a broșurii Om krisen eller kriget kommer.

Singura bucată care pare utilă din tot ghidul românesc este cea care avertizează despre posibilii escroci și profitori, te sfătuiește să cunoști uniformele autorităților și să nu dai bani nimănui.  

În rest, informațiile despre știri false sunt unele neclare, altele irelevante. Capitolul despre securitatea cibernetică(4 pagini) e prea stufos și alambicat, așa că puținele informații care ar putea fi utile pentru populația generală, care nu se va lupta cibernetic cu dușmanul, se pierd în balast. Iar pagina despre calm - importanța lui și tehnici de menținere(respiri adânc, ții aerul în piept 3 secunde, apoi expiri ușor, plus repeți în gând fraze de reasigurare precum „îmi mențin calmul”) - este o risipă de hârtie. 

Ce să mai spunem? Ca autoritate, ai la dispoziție un spațiu limitat în care să le transmiți oamenilor cele mai importante informații despre ce au de făcut în situații de urgență, că așa te-ai lăudat la începutul broșurii, și tu scrii în detaliu despre respirat adânc și vorbit în gând. Dar nu le spui ce au de făcut când sună sirenele. 

Accesibilitatea

Începând cu 18 noiembrie, timp de două săptămâni, broșura suedeză  va fi distribuită în toată țara. Fiecare gospodărie va primi câte un exemplar. Versiunea digitală este deja disponibilă pe site-ul Autorității pentru protecție civilă și pregătire. 

Mai demult, informațiile cele mai importante din broșură puteau fi găsite și la sfârșitul cărții de telefon. Acum, pe lângă versiunea standard, mai există și o versiune prescurtată, în suedeză simplificată, care a fost tradusă și în engleză. Din introducerea broșurii standard aflăm că acestea pot fi primite pe bază de comandă. De asemenea, sunt disponibile înregistrări audio cu aceste versiuni, astfel că există ceva și pentru cei care, dintr-un motiv sau altul nu pot sau nu vor să citească. Mai există pe site videoclipuri cu broșura citită în limbajul semnelor. Pentru nevăzători există o versiune braille. Din 18 noiembrie vor fi disponibile și traduceri în alte limbi.

Sigur, unele dintre acestea pot părea exagerate (limbajul semnelor pentru persoanele surde care nu pot sau nu vor să citească?) însă ne putem gândi că rolul lor este acela de a face pe toată lumea să se simtă parte dintr-un efort comun, luată în considerare și respectată. 

Altele pot părea deficitare: pentru a ajunge, de exemplu, la fișierele audio, atât în suedeză cât și în engleză, trebuie navigat cu destul de multă îndemânare site-ul în suedeză standard. Astfel că, deocamdată, lucrurile nu sunt chiar perfecte. Dar, având în vedere că distribuirea efectivă nu a început încă, mai este timp ca astfel de mici scăpări să fie corectate.

Ilustrație din versiunea în limba engleză a broșurii suedeze, intitulată If Crisis or War Comes, ediția 2024.

În România, lucrurile stau cu totul altfel. Ghidul a fost lansat în martie 2023, deci cu peste un an și jumătate în urmă și nu a fost niciodată intenția de a-l distribui tuturor, cât mai inclusiv și democratic. La lansare, Raed Arafat spunea „De ce mai facem ghidul, din moment ce îl avem online? Pentru că online-ul nu este accesat peste tot şi mai ales în zonele rurale, dorim ca acest ghid să ajungă acolo. Vom distribui pe parcursul acestui an acest ghid, în toate zonele în care există riscul şi în care este posibil ca oamenii să nu acceseze partea online uşor. [...] Se va distribui de către colegii de la IGSU”.

Cam tot ce spune domnul Arafat acolo e o colecție de aiureli. Avem, în primul rând, o neînțelegere a legăturii dintre crize și tehnologii. Având în vedere că o mare parte din viață și din funcționarea societății a ajuns să fie dependentă de electricitate și internet, o mare parte din crize sunt determinate de sau corelate cu întreruperea accesului la electricitate și internet. Astfel că e fundamental greșit să te bazezi pe „online” în situații de criză. În plus, cel mai consistent, chiar dacă nu neapărat util, capitol se referă la securitatea cibernetică. Dacă ghidul e dedicat celor din rural, fără internet, de ce au nevoie de acel capitol? Dar nu li se spune, de exemplu, cum vor fi anunțați dacă trebuie să fie evacuați. Oricum, e bine că există și o versiune în limba engleză.

Apoi, tot principiul acesta al distribuirii către unele zone („zonele în care există riscul și este posibil ca...”) este greșit din start. Există peste tot, în toate „zonele”, indiferent cât de mult internet ar avea, persoane care nu folosesc internetul, nici chiar atunci când nu sunt crize, de exemplu bătrânii. Și oricum, nici dintre cei care accesează internetul, marea majoritate, nu se apucă din proprie inițiativă să caute site-urile ministerului, pur și simplu pentru că există. Dacă vrei să educi populația și să faci prevenție, trebuie să mergi spre ei, nu să aștepți să vină ei la site-ul tău. 

La fel de greșită e ideea pompierist(literalmente)-heirupistă a distribuirii de către IGSU. Ce fel de atribuții și infrastructură de distribuire au pompierii? Ce competențe au ei pentru a determina „zonele”? Ce fel de țară e aia unde diplomații din Ministerul de Externe fac ghiduri pentru crize interne, iar pompierii le distribuie prin „zone”? În cele din urmă, e neclar unde au ajuns efectiv respectivele ghiduri, dacă chiar au ajuns undeva și dacă au avut vreun impact. Însă, când ne gândim cât de prost sunt scrise, poate e mai bine așa.

Foarte des, în loc să conțină sfaturi direct aplicabile, ghidul românesc, tipărit pentru situații când nu există acces la internet, trimite la un website.  

Oricum, dincolo de toate aiurelile spuse la lansarea Ghidului pentru situații de criză, cred că e important să învățăm din exemplul suedez și să înțelegem că publicul țintă pentru un material care ar trebui să asigure reziliența unei țări este toată populația țării. Absolut toată. Și materialele trebuie să poată ajunge la toată lumea. Adică trebuie să existe o infrastructură funcțională pentru asta. Restul, „zone” sau site-uri care zac prin vreun colț al internetului sau orice alte fandoseli, nu sunt decât vulnerabilități. Adică exact opusul rezilienței. 

Încrederea

E poate cel mai important lucru, atât pentru educație, prevenție și construirea rezilienței, cât și în cazul unei crize reale.

O tradiție de peste 80 de ani creează încredere. Respectul și competența creează încredere. Responsabilitatea asumată creează încredere. Infrastructura funcțională și fiabilă (de exemplu, un serviciu poștal serios și o rețea de posturi de radio bine gândite) creează încredere. Autoritățile care corespondează cu cetățenii creează încredere. O exprimare simplă și directă cum ar fi:

„Pentru locuitorii Suediei

Trăim vremuri tulburi. Războiul continuă în lumea noastră. Terorismul, atacurile cibernetice și informațiile înșelătoare sunt folosite pentru a ne dăuna și a ne influența.

Pentru a rezista amenințărilor, trebuie să rămânem uniți și să ne asumăm responsabilitatea pentru țara noastră. Dacă suntem atacați, toată lumea trebuie să contribuie la apărarea independenței Suediei și a democrației noastre.

Construim reziliența în fiecare zi, împreună cu rudele, colegii, prietenii și vecinii.

În această broșură veți învăța cum să vă pregătiți și ce să faceți dacă vine criza sau războiul.

Faceți parte din pregătirea Suediei.”

creează încredere. Temele relevante, alese cu grijă, sfaturile simple, clare și utile, distribuția eficientă și foarte democratică a broșurii, toate creează în primul rând încredere și abia apoi încep să-i învețe pe locuitori lucruri concrete. Iar încrederea este cea care îi face să reușească acolo unde alții dau greș.

O tradiție de 80 de ani nu mai avem de unde scoate acum. Dar poate ar trebui să găsim pe undeva niște responsabilitate, respect și competență.