Pe 26 iunie 2023 s-a discutat în Parlamentul României despre pensiile speciale. Doamna Șoșoacă a fluierat întreaga ședință și a sunat dintr-un clopoțel. În general, a perturbat ședința. Și pentru că a făcut asta în Parlamentul României, nu în vreun parlament mai serios, unde să aibă cine să păstreze ordinea, i-a cam reușit.
Unul dintre cei deranjați a fost Andrei Lupu, deputat PLUS, la vremea respectivă, acum REPER. Disconfortul produs de doamna Șoșoacă domnului Lupu a fost atât de mare încât s-a hotărât să facă o propunere legislativă prin care să se asigure că, în viitor, niciun suflet sensibil de parlamentar nu va mai fi deranjat cum a fost el deranjat. L-a găsit și pe Cătălin Teniță, din același partid, și pe încă 3 colegi, dintre care, între timp 2 au trecut la Partidul DREPT, și au propus: orice candidat la alegerile pentru Parlamentul României să fie obligat să depună „două exemplare originale și două copii ale certificatelor medico-legale psihiatrice”, din care să rezulte că „nu suferă de o tulburare psihiatrică gravă”.
Există, desigur o mulțime de probleme aici. Prima dintre ele e, oarecum ironic, că ăștia nu prea par să-și dea seama de consecințele faptelor lor. Dacă o decizie a CCR o afectează acum pe candidata Șoșoacă și poate eventual fi un precedent pentru vreun alt candidat, de care se va mai ține sau nu seama vreodată, o lege organică va afecta pe toată lumea, toate persoanele care au dreptul de a fi alese în România. Deci pentru disconfortul cauzat de doamna Șoșoacă (și cei care i-au permis să se desfășoare), tinerii apărători ai democrației din REPER au propus o lege care restrânge drepturile tuturor. Că de asta e vorba, i-a deranjat scandalul: „Ieri în Parlament nu am asistat doar la o criză de nervi, ci la o isterie necontrolată din partea Dianei Șoșoacă.”, spune deputatul Andrei Lupu în presă. Și li s-a părut lor că soluția pentru acel deranj e să lovească în democrația asta, slabă cum e ea, din România, nu să insiste să fie un pic de rânduială în Parlamentul României. Așa cum e, de exemplu, în Parlamentul European, unde, acum, doamna Șoșoacă nu face nici pe departe circurile din România.
În Expunerea de motive a propunerii, însă, trebuie să încerce să „bage” ceva mai serios, și atunci găsim „evaluarea psihiatrică ar putea contribui la eliminarea celor care ar putea fi vulnerabili în ceea ce privește starea lor mentală și care ar putea fi susceptibili de a lua decizii neadecvate sau nepotrivite în cadrul funcției lor parlamentare.” Au încercat să pară serioși, dar n-au reușit decât să clarifice că, în cadrul funcției lor parlamentare, iau decizii și fac legi în baza unor presupuneri („ar putea" se repetă de 3 ori, pe ici, pe colo, prin punctele esențiale) despre ceva ce oricum nu cunosc. Ironia de care vorbeam mai sus e maximă.
Iar ce nu cunosc politicienii REPER este că, chiar și dacă nu luăm în considerare democrația, drepturile omului și obligația statului român de a combate stigma și discriminarea, doar vorbind tehnic despre bolile psihiatrice, decizii și leadership, lucrurile nu stau așa cum își imaginează ei. Nassir Ghaemi, care conduce Programul Tulburări de Dispoziție la Centrul Medical al Universității Tufts, arată în cartea sa, A First-Rate Madness. Uncovering the Links Between Leadership and Mental Illness, că orice om sănătos la cap ia decizii iraționale(vezi și inițiatorii legii) și că, mai ales în situații de criză, bolile liderilor au fost mai degrabă atu decât piedică. N. Ghaemi dă multiple exemple de lideri care, cel puțin în parte, și-au datorat cariera bolilor cu care s-au luptat.
Astfel depresia ar fi, în mare măsură, răspunzătoare pentru realismul lui Abraham Lincoln și Winston Churchill și pentru empatia lui Martin Luther King Jr. sau Mahatma Gandhi. Iar reziliența unor Franklin D. Roosevelt și John F. Kennedy provenea din trăsăturile lor maniacale. Există și în lumea civilizată discuții despre eventualele probleme psihiatrice ale liderilor, dar întrebarea care se pune nu e „cum să facem să nu-i lăsăm pe bolnavi să candideze”, ci dacă liderii, după ce au ajuns lideri, ar trebui să dezvăluie dacă se luptă cu eventuale afecțiuni. Nu există un răspuns general acceptat, dar adesea se consideră că dacă în acest fel ajută la înlăturarea stigmei pentru toată lumea, atunci ar trebui să o facă. Această inițiativă iresponsabilă nu face decât să adâncească stigma.
La noi, această propunere legislativă nici măcar nu e prima tentativă de acest fel. În 2002 a încercat un PSD-ist, Cristian Sandache, de profesie istoric – proiectul a fost respins definitiv în Camera Deputaților. În 2011, a încercat și un PNL-ist, Liviu Câmpanu - proiectul a fost respins definitiv în Camera Deputaților. Liviu Câmpanu a absolvit medicina și a obținut un doctorat în domeniul Științelor Militare și Informațiilor. În 2021 titlul de doctor i-a fost retras. Autorul principal al proiectului din 2023, deputatul REPER Andrei Lupu, este avocat și cadru didactic asociat la Facultatea de Drept a Universității București, unde predă Drept Constituțional, Instituții Politice și Instituțiile și Politicile Uniunii Europene. REPER e un partid cu profesioniști. Iar ideile autoritariste în societatea românească evoluează spre culmi tot mai înalte ale profesionalismului.
La momentul propunerii REPER, a fost prin societate un fel de reacție de uimire. Cele mai vocale au fost feministele, care au văzut în ea o societate patriarhală care etichetează drept isterică orice femeie care îndrăznește să ridice vocea – o poziție de principiu care, după părerea mea, mai ales în acest caz, trebuie admirată. Totuși, în majoritatea societății, nu am văzut atunci să apere multă lume democrația cum o apără acum de decizia CCR chiar unii din inițiatorii propunerii. Iar propunerea legislativă și-a urmat parcursul. A primit aviz nefavorabil de la Consiliul economic și social („poate genera riscul utilizării ca element politic inadecvat”). Consiliul legislativ i-a dat aviz favorabil, cu observații. Președintele Consiliului legislativ este faimosul fost inginer la Fabrica de Mobilă din Caracal și actual jurist PSD, Florin Iordache „altă întrebare". Tinerii apărători ai democrației și-au găsit afinitățile.
În cadrul Punctului de vedere al Guvernului, un jurist care pare să aibă ceva experiență ia la purecat surprinzător de serios și profesional propunerea, care, ca text juridic, se dovedește a fi de o calitate execrabilă. Are probleme la toate nivelurile, de la neclaritatea exprimării și imprecizia termenilor, la necunoașterea și neînțelegerea subiectului tratat, a legilor, a jurisprudenței CCR și a implicațiilor. Practic, juristul Guvernului șterge pe jos cu propunerea. Profesioniștii din REPER nu-s chiar așa profesioniști.
E neclar dacă juristul Guvernului a făcut asta pentru a ajuta la respingerea sau la cosmetizarea acestei porcării. Punctul de vedere al Guvernului este că „Parlamentul va decide asupra oportunității adoptării acestei inițiative legislative”.
În Parlament, până acum, inițiativa are avize negative de la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități naționale (cu majoritate de voturi) și Comisia pentru egalitate de șanse între femei și bărbați (în unanimitate).
Acum, când așteptăm de ceva timp motivarea deciziei CCR care îi interzice doamnei Șoșoacă să candideze și Cătălin Teniță se plânge de „putinism”, jalnica și iresponsabila propunere încă nu a fost nici retrasă de inițiatorii ei, nici respinsă definitiv și continuă să anuleze orice urmă de credibilitate a apărătorilor democrației din Partidul REPER.
