Opinie

Până în 2018, în România nu a existat nicio evaluare a impactului de mediu al diferitelor proiecte asupra corpurilor de apă. Agențiile pentru Protecția Mediului(APM) considerau că nu au atribuții, de parcă apele nu ar face parte din mediul înconjurător. Din 2018, însă, avem o lege (Legea 292/2018) care prevede că pentru proiectele care se construiesc pe ape sau au legătură cu apele și pot duce la deteriorarea stării ecologice a apelor, APM trebuie să evalueze impactul asupra corpului de apă. Asta ar fi trebuit să însemne un progres serios pentru protecția cursurilor de apă. În practică, însă, lucrurile nu stau așa.

Într-un articol anterior am prezentat cazul distrugerii pârâului Iadăra, din Județul Maramureș. Acolo, Apele Române au emis o decizie prin care stabileau necesitatea evaluării impactului asupra corpului de apă. APM Maramureș, însă, a ignorat-o. La fel a ignorat și legea și a avizat proiectul distrugător.

Acest abuz apare mult mai reliefat dacă îl comparăm cu un alt caz, cel de pe Bistrița Gorjană. Cele două cazuri, din Maramureș și din Gorj, ne arată că Agențiile pentru Protecția Mediului nu au deloc în vedere protecția apelor și respectarea legii, ci acționează absolut arbitrar, pentru a satisface interese obscure, opuse protecției mediului.

În Gorj, cariera de piatră în aria protejată

Firma Explocarb insistă de aproape un deceniu să distrugă un versant de lângă Bistrița Gorjană, prin deschiderea unei cariere de piatră. Acesta se găsește într-o arie protejată Natura 2000. 

Studiul de Evaluare Adecvată neagă prezența speciilor protejate în zonă. Însă într-o peșteră situată la mai puțin de 50 de metri de zona vizată de distrugere se adăpostesc lilieci din genul Rhinolophus. Aceștia reprezintă specii protejate și, în plus, fac parte dintre speciile pentru ocrotirea cărora a fost desemnată aria protejată. Această exploatare ar avea impact negativ semnificativ asupra lor și i-ar determina să renunțe cu siguranță la acest adăpost. 

Biodiversitatea zonei este semnificativă, chiar și un râs a fost văzut în vecinătate. Iar în Bistrița, mai ales mai în aval, unde ar fi putea fi afectate de lucrări, mai sunt încă exemplare ale unor specii protejate de pești, precum porcușorul de vad (Romanogobio uranoscopus) și dunărița (Sabanejewia aurata).

Bistrița Gorjană este râul copilăriei lui Brâncuși. Poate pietrele șlefuite de râul pe care acum îl distrugem în diverse moduri au avut un aport în inspirația lui, chiar și pentru această posibilitate ar trebui protejat. Dar autoritățile noastre de mediu au ajuns în ultimul hal, precum comuniștii care au încercat să doboare Coloana Infinitului.

Pentru că zona are un potențial natural extraordinar, localnicii, ajutați de-a lungul timpului și de diferite ONG-uri, se opun acerb proiectului. 

A mai rămas doar un pârâu

Starea actuală a Bistriței Gorjene este la cea mai de jos categorie a clasificărilor UE pentru râuri naturale.

În ce privește starea ecologică actuală a Bistriței Gorjene, din râul de altădată a mai rămas doar o jalnică urmă. Pentru că a căzut victimă ”hoților de râuri”, la fel ca multe alte cursuri de apă din Carpații Românești. În 2008 a fost deviat râul spre Tismana. E un proiect ceaușist, care contravine total legislației europene de mediu. A fost finalizat când România era deja membră a Uniunii Europene, țara noastră ignorând fără scrupule legislația europeană de mediu, la fel cum o face în continuare. 

Ca să ne putem face o imagine a ceea ce am pierdut, în anul 1990 Bistrița Gorjeană a avut, sus în munte la Vâja, un debit mediu de 4,15 metri cubi/secundă, mai mult decât dublul debitului izbucului Cernei. Acum, aproape toată apa râului este deviată printr-un tunel de aducțiune spre bazinul Tismanei. Putem spune că râul inițial nu mai există, ci a fost înlocuit cu un ecosistem secundar. Dar, dacă ne luăm după modul general de interpretare a directivei, este un râu cu stare ecologică deteriorată pentru că elementul de calitate ”cantitatea și dinamica debitului” este la nivel de stare deteriorată. Iar evaluarea se face pe principiul ”one out all out”. Dacă un element de calitate este în stare deteriorată, starea corpului de apă în general trebuie clasificată la deteriorată. Evident că nu vom găsi această evaluare corectă în planul de management marcat de conflictul de interese de la Apele Române.

Implicația acestui fapt este că acolo nu e voie să se aprobe niciun fel de lucrări. Pentru că în cazul stării deteriorate a corpului de apă, Curtea de Justiție a UE a decis că este interzisă orice nouă deteriorare, oricât de mică. 

Ilegalități spălate de Apele Române

Instrumentul de implementare a Directivei Cadru privind Apa este Planul de Management. Aceste planuri descriu starea corpurilor de apă și prevăd pașii de urmat pentru atingerea sau păstrarea stării ecologice “bune”. Orice eventuale lucrări, pentru a fi legale, trebuie să fie prevăzute în Planurile de Management.

La nivelul României, cel mai important este Planul de management a bazinului hidrografic al Dunării întocmit de Comisia Internațională pentru Protecția Dunării (ICPDR), în care sunt cuprinse toate râurile din bazinul hidrografic al Dunării, deci și Bistrița Gorjană.

Apoi, rețeaua hidrografică a României este împărțită de Apele Române în bazine (care sunt de fapt sub-bazine) sau spații hidrografice. Apele Române fac Planuri de Management mai detaliate pentru acestea. Aceste planuri nu au voie să fie în contradicție cu Planul de management a bazinului hidrografic al Dunării. Ele sunt doar niște planuri sub-bazinale. În practică, însă, ele nu sunt făcute conform legislației europene de ape, ci după interese locale ilicite. Sunt făcute de fapt ca niște diversiuni, ca să distragă atenția de la încălcarea planului de management bazinal.

Astfel, Planul de Management Actualizat al Bazinului Hidrografic Jiu, unde e cuprinsă și Bistrița Gorjană, și Planul de management a bazinului hidrografic al Dunării sunt, practic, din filme diferite. Nu au nimic în comun. În Planul de Management al bazinului Dunării nu sunt prevăzute distrugerile planificate de Apele Române pe Jiu și afluenți. În Planul local, pentru Jiu, clasificările stărilor corpurilor de apă și chiar delimitările corpurilor de apă sunt marcate din falsuri siderante.

Nu suntem obligați să luăm în considerare Planul de Management al sub-bazinului Jiului și distrugerile prevăzute acolo, chiar dacă au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern 392/2023. Această Hotărâre de Guvern încalcă Planul de Management al Bazinului Hidrografic al Dunării și se aplică principiul ierarhiei actelor normative. 

Ca o distrugere să aibă o ”derogare” legală, una dintre condiții este să fie prevăzută în planul de management bazinal. Iar planul bazinal este cel al Dunării, întocmit de Comisia internațională pentru întregul bazin al râului, nu documentele șocante care se aprobă la noi, pe bazinele afluenților sau ”spații hidrografice”, și care includ tot felul de proiecte distructive, ca să le dea o aparență de legalitate. 

Râurile fac parte din mediu. Sau nu?

Proiectul carierei, fiind în imediata vecinătate a albiei Bistriței Gorjene, trebuia supus evaluării impactului asupra corpului de apă, pentru că este cert că poate afecta râul, prin ajungerea în apă a materialelor de la exploatare, prin fragmentarea habitatelor etc.

Se poate vedea impactul unei cariere asupra unui râu mai la est, tot în Munții Vâlcan, pe Valea Porcu. Acolo chiar și Planul de Management al sitului Natura 2000 Nordul Gorjului de Vest recunoaște impactul. De exemplu, la porcușorul de vad (Romanogobio uranoscopus), specie prezentă și în Bistrița Gorjană, planul menționează: 

”Factorii de ameninţare potenţială sunt:
- pe râul Porcu specia este pusă în pericol de următorii factori: activităţile antropice desfăşurate în cadrul carierelor de exploatare a granitului de pe Valea Porcului …”

Dar, în ciuda experienței de pe Valea Porcu, APM Gorj a încadrat proiectul de pe Bistrița Gorjană în categoria celor pentru care nu e nevoie de Studiu de Evaluarea Impactului asupra Corpului de Apă (SEICA): 

”Pentru proiectul propus NU este necesară elaborarea SEICA.” 

Interesele mai presus de orice

În Gorj, APM a motivat că o obligă astfel faptul că Apele Române nu au cerut elaborarea unui studiu de impact asupra corpului de apă. Însă cerința pentru un astfel de studiu nu se găsește la Apele Române, ci în legea din 2018, pe care APM o neglijează. 

În Maramureș, așa cum am arătat în articolul anterior, Apele Române au cerut un astfel de studiu. La fel cum, separat, cere și legea. Însă APM Maramureș nu s-a simțit obligată de faptul că Apele Române au decis că trebuie făcut studiu SEICA. Ambele APM-uri au aprobat proiectele fără studiu de evaluare a impactul asupra corpului de apă.

Din cele două situații rezultă faptul că APM-urile, în loc să respecte pur și simplu legea și să decidă că este nevoie de studiul SEICA (Studiu de Evaluare a Impactului asupra Corpului de Apă) la toate proiectele care pot să afecteze starea apelor, iau decizii arbitrare, după interese obscure. 

În ce privește deciziile Apelor Române, APM-urile țin cont de ele doar când acestea se aliniază cu interesele obscure în cauză. Iar de lege nu țin cont niciodată.

Ministerul Mediului girează abuzurile

Nu este vorba de două cazuri izolate, de niște abuzuri locale. Această politică de încălcare a legislației de ape este o politică generală, asumată, a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

Când am semnalat ilegalitățile din Maramureș, Ministerul Mediului ne-a trimis un răspuns agramat în care a spus că nu are de gând să oprească procedura atâta timp cât actele emise de autoritățile locale de mediu (despre care am arătat că sunt ilegale!) nu sunt anulate de o instanță din România.

Cu alte cuvinte, Ministerul Mediului nu este deloc interesat de ilegalitățile comise de instituțiile din subordine, este treaba ONG-urilor să se chinuie să oprească în instanță astfel de abuzuri. Oare ce rost mai are să plătim acest minister, care nu pierde nicio ocazie să demonstreze că este un minister al anti-mediului?

Iar în cazul Bistriței Gorjene și alte instituții ale Ministerului Mediului și-au adăugat complicitatea. Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate a emis aviz pentru carieră, deși aceasta va produce distrugeri semnificative ariei protejate (modificând peisajul și, mai ales, afectând liliecii din peștera situată la câteva zeci de metri de suprafața vizată de carieră și peștii din râu) și fără să țină cont de opoziția localnicilor. Am depus la ANANP chiar și o petiție semnată de aproape 1.500 de persoane, dar a fost degeaba. A emis avizul deși mii de cetățeni i-au cerut să nu o facă, sfidând astfel și Convenția de la Aarhus.

 

În ce privește “râurile furate” există sute de astfel de situații în România, toate parte dintr-un sistem național ceaușist, megaloman și iresponsabil. Peste tot costurile de mediu depășesc cu mult beneficiile economice.  Un reportaj Deutsche Welle despre râul Bâsca Mare, din Buzău, ne ajută să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat și cu Bistrița Gorjană.

Călin Dejeu este biolog, membru in Comisia Mondiala a Ariilor Naturale Protejate a IUCN și a publicat articole științifice și capitole de cărți științifice despre conservarea râurilor.