Opinie

În Alba Iulia există o cetate, cu o serie de porți. Cea mai faimoasă e Poarta a III-a, decorată cu o serie de sculpturi. Între aceste sculpturi, găsim reprezentări ale celor 4 virtuți cardinale. Acestea vin din antichitate și sunt parte importantă din cultura europeană și din etica virtuților. Simplificat, ele sunt: cumpătarea, prudența, curajul și dreptatea. La Alba Iulia însă, la renovare, o improvizație sinistră încheiată în 2011, virtuțile cardinale s-au transformat în „Abundența, Înțelepciunea, Cumpătarea și Forța”. 

Este neclar ce s-a întâmplat acolo și cum a ajuns abundența să fie considerată o trăsătură de caracter. Pentru orice persoană minim alfabetizată acest lucru pare imposibil. Și cu toate acestea, în locul reprezentării cumpătării, cel mai probabil, care toarnă apă dintr-un ulcior într-un vas, avem acum pe poartă o ființă grăsuță, care într-o mână ține ceva care seamănă cu un prosop, iar în cealaltă cornul abundenței. 

În locul unei restaurări a statuii din secolul al XVIII-lea, care să rămână martor al unui trecut înțeles și asimilat, avem acum un fel de alegorie a României începutului de secol al XXI-lea, cu școlile, universitățile, doctoratele și, mai ales, cu etica și valorile ei. Cumva, etica și valorile unei societăți nu rămân niciodată într-un loc abstract, un spațiu pur al gândirii. Ele reușesc întotdeauna să se manifeste. 

Recent, noul Ministru al Educației, rectorul UBB Daniel David, a publicat un articol de opinie, în care se declară hotărât să lupte cu contradicțiile, derapajele și bizareriile domnului Călin Georgescu, candidat la președinția României în alegerile din 2024. Spune că scrie acest articol ca om de știință. Și, ca om de știință, spune că pilonii bunăstării în România ar trebui să fie știința și religia. Care, spune tot domnul profesor David, sunt extrem de diferite de pseudoștiința și pseudoreligia lui Georgescu. Iar primul meu reflex a fost să mă întreb ce loc există în lumea omului de știință David pentru cei care nu sunt religioși? Însă viziunea domnului David ridică mult mai multe semne de întrebare.

În universitățile din lumea pe care noi o considerăm civilizată se vorbește despre drepturile omului. Luc Sels, rectorul Universității Catolice din Leuven, de exemplu, a pledat, cu ocazia vizitei Papei, pentru egalitate între bărbați și femei în cadrul bisericii, inclusiv în ce privește preoția, și pentru mai multă deschidere a bisericii față de comunitatea LGBTQ+. În Europa, de la Parlamentul European, până la orice cină unde doi comeseni din țări diferite împart ultimele 3 degete de vin din sticlă, se vorbește despre solidaritate. La noi e pilon religia. Pilon al bunăstării, nici mai mult nici mai puțin. Cum? Care religie? Prin ce mecanisme? Biserica majoritară din România nici măcar ceva similar cu Rerum Novarum, de la catolici, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, n-a dat. Și rolul universității care e, exact? Ce responsabilități are universitatea?

În interviul cu Mihai Morar, din aprilie 2023, când și-a expus, după știința mea pentru prima dată, ideile despre știință și religie, rectorul David spunea că acestea trebuie „să-și dea mâna și să se întoarcă în spațiul public”. Știința să contribuie la societate prin dezvoltarea cunoașterii – asta e clar, nu sunt multe de discutat aici. Iar „religia să aducă etică” – aici sunt niște probleme, chiar și pentru mine, ca nespecialist. 

Etica este acea parte a gândirii care se ocupă cu problemele de ordin moral și încearcă să determine care comportamente sunt morale. Deci, practic, dacă ar fi să reformulăm simplu ceea ce spune profesorul David, elegantul „religia să aducă etică” e tradiționalul „fă ce zice popa”.

Etica e un domeniu vast, cu mai multe ramuri, care a cunoscut o evoluție în timp. Putem începe să întrezărim de ce viziunea profesorului David e problematică dacă ne gândim că etica stă, între altele, la baza alcătuirii statului și a sistemului juridic. 

Etica a fost puternic influențată de religii în Evul Mediu. Deci a existat o perioadă în istorie în care religiile au adus etică în societate, cum spune profesorul Daniel David că trebuie să facă și acum. În acea perioadă statele erau caracterizate de relații de tip feudal, cu lorzi, vasali, feude. 

Odată cu Iluminismul, etica se desprinde de religie. În 1651, după războiul civil din Marea Britanie, într-o lume diversă, cu anglicani, catolici, puritani, prezbiterieni scoțieni etc., Thomas Hobbes formulează teoria contractului social. Consimțământul indivizilor din societate devine sursa moralei, nu zeii din religii. 

În 1688, în Marea Britanie are loc Revoluția Glorioasă. Parlamentul hotărăște cui oferă coroana regală și apoi adoptă Declarația Drepturilor, care stabilește obligațiile monarhilor și le limitează puterile. Se naște monarhia constituțională. Revoluția Glorioasă pune în practică ideea că relația dintre suveran și poporul guvernat trebuie să se bazeze pe un contract și nu pe dreptul divin al regelui. Etica și valorile nu rămân într-un loc abstract, ci se manifestă în societate. Contractul social continuă să fie și acum un concept central al constituționalismului. 

Noi, în România secolului al XXI-lea, vorbim de religie ca sursă a eticii. În 2024 am avut alegeri prezidențiale care au semănat mai mult cu al doilea război al baronilor, care a avut loc în Anglia medievală, între 1264 și 1267, decât cu niște alegeri democratice din Europa. Alegerile au fost dublate de tot felul de ciudățenii constituționale. Toate acestea se întâmplă pentru că nu avem o gândire etică în acord cu timpurile în care trăim, pe care să se fundamenteze funcționarea societății și a instituțiilor.

În aprilie 2023, când a vorbit despre religia care aduce etică societății, profesorul David spunea asta ca și cum ar fi un program, ceva care ar trebui să se întâmple în viitor. Dar, de fapt, eram deja acolo și continuăm să fim. Nu ne bazăm pe relații contractuale, legi și stat de drept, ci pe „fă ce zice popa”. Iar aceste valori și această etică sunt cele care se manifestă în societate. Și atunci, nu avem o societate a alegerilor democratice, în cunoștință de cauză, și a reprezentării, ci a feudelor, intrigilor și forței. Spusele  profesorului David nu sunt program. Ele confirmă, validează și pun autoritate academică în spatele unei situații de fapt existente. 

În societățile civilizate și funcționale, universitățile produc cunoaștere cu privire la toate aspectele societății. Ele nu se ocupă doar cu măsurarea radiațiilor cosmice, dezvoltarea de semiconductori sau înțelegerea proceselor psihice, ci și cu înțelegerea societății, etica, principiile dreptului, drepturile omului și multe altele. Anul trecut, când Papa de la Roma s-a dus în vizită la Universitatea Catolică din Leuven, rectorul Luc Sels nu i-a cerut să-i aducă niște etică, de acolo, din religia lui, ci i-a vorbit despre gândirea și principiile din universitate. Pentru că asta e responsabilitatea universității, să producă gândire, idei, principii și să le dea societății. Rectorul Daniel David, de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj delegă o parte foarte importantă din responsabilitatea universității „religiei”.   

Acest lucru apare chiar mai ciudat și contradictoriu când ne gândim că se întâmplă nu doar într-o universitate de stat, ci într-o universitate din Cluj, oraș ardelean, cu o diversitate de etnii, limbi, culturi, religii etc. Ce-i drept e și orașul în care, într-un timp, băncile de prin parcuri au fost vopsite tricolor. Ne-am aștepta de la rectorul universității care se laudă cu programe de studiu în română, maghiară și germană, dar și cu module în engleză, franceză și italiană, să caute o vindecare a comunității, nu să spună că „religia să aducă etică”. „Religia” – singular, articol hotărât, de parcă ar fi numai una și n-ar exista nicio altă opțiune. 

Nu e clar de unde vine această viziune a rectorului David, pentru că e greu de crezut că-i ceva la care a ajuns după studiu serios și frământări îndelungate. Să fie o încercare un pic populistă, un pic oportunistă și un pic improvizată de a se profila ca om politic adresându-se unui anumit electorat, asemănătoare cu modul în care USR și-a fabricat pentru prezidențialele din 2024 candidată purtătoare de cruci? Să fie o improvizație apărută dintr-un fel de superficialitate, ignoranță și teme nefăcute, care ajunge să releve probleme profunde ale societății, la fel ca în cazul lui Toma Goronea, istoricul responsabil de renovarea porții din Alba Iulia? Să fie altceva?

Cel mai probabil e vorba de o combinație de factori. Cred însă că situația aceasta, prezentă în societatea românească, e parte din vulnerabilitatea actuală a țării noastre. E departe de a fi, așa cum spune omul de știință David în ultimul articol, o modalitate de a combate pseudoștiința și pseudoreligia. Când universitățile abdică de la rolul lor și acolo unde alții vorbesc de sute de ani despre relații contractuale, constituție, stat de drept, legi și drepturile omului, noi ajungem să vorbim despre „fă ce zice popa”, nu mai e decât un pas până la „fă ce zice guru”.

Aș vrea să cred că e o etapă, că, încet, încet, societatea românească elimină improvizațiile și corectează derapajele. Aș vrea să cred că suntem pe drumul spre Europa și că o să ajungem și noi cândva să producem și să punem în aplicare gândire, idei și principii îndreptate spre lumea civilizată și corelate cu aceasta, pe care să se fundamenteze un stat serios și instituții solide. 

Acesta este primul articol din 2025 pentru Strigătul Carpaților, o publicație tânără, care încă nu a împlinit un an, cu o echipă minusculă. Am scris până acum despre Parlamentul European și despre una dintre cele mai importante lupte care au avut loc acolo, despre controalele medicale atât de abuzive și ne-europene încât au șocat experții din Vest cu care am stat de vorbă și despre nevoia de reformă legislativă, despre cât de departe suntem de lumea civilizată în ce privește protecția mediului și despre haosul din domeniul biocidelor și consecințele lui, despre racul bihorean, vinuri, despre cum arată, prin prisma științei, alegerile prezidențiale din 2024 și multe altele. Vă mulțumim tuturor celor care ne-ați urmărit, citit, susținut, criticat și sperăm că veți rămâne alături de noi în continuare. La mulți ani!