Analiză

În informatică, termenul sandbox (groapă cu nisip) e folosit pentru a descrie un mediu în care programele pot rula complet separat de mediul de producție, pentru testare sau din motive de siguranță. Cam asta ne spunea Vasile Dâncu în noiembrie 2021, când a fost realizată coaliția pentru care nu votase nimeni dintre PNL și PSD, că se va întâmpla cu democrația: va fi trimisă la groapa cu nisip și izolată de luarea deciziilor. „Să punem un pic de ordine în spațiul politic. Asta nu înseamnă că nu rămâne spațiu de dezbatere. Am văzut că se înfricoșau niște partizani ai USR PLUS sau AUR că nu mai rămâne spațiu de democrație.”, spunea fruntașul pesedist. 

Generalul Ciucă a devenit atunci în sfârșit prim-ministru, așa cum președintele Iohannis își dorea încă din decembrie 2020, de la alegeri. Ciolacu își aștepta rândul. Frumos, ordonat, rânduială ca la sași. Spațiu pentru democrație a rămas, desigur, la groapa cu nisip, la lopățici, în afară ordinii impuse de cele două partide, care nu trebuia deranjată. În România, deciziile erau izolate de votul cetățenilor. Practic, deja nu mai aveam democrație.  

Întâmplându-se în al doilea an de pandemie, când democrația din toată lumea a avut de suferit, cele întâmplate nu au atras prea mult atenția analiștilor EIU. În plus, pandemia, la noi, a venit după atacul asupra instituțiilor din epoca Dragnea, deci deja stăteam prost cu democrația. Se repara una, se strica alta - oficial, ne mergea cam tot așa. Astfel, în 2021 scorul României a fost ca de obicei - prost - 6,43, în ușoară creștere față de 6,40 în 2020, dar țara noastră a continuat să fie clasificată „democrație viciată”. Se situa, chiar și pentru această zonă a spectrului, în partea de jos a clasamentului. Era acolo din 2010. Anii 2022 și 2023 nu au adus schimbări - scorul României fost 6,45 în ambii.

A venit însă anul 2024 și s-a spart buba. Fiind an electoral, problemele existente nu au mai putut sta ascunse sub preș. Scorul României în Indexul Democrației a scăzut sub 6 (5,99). Asta a făcut ca țara noastră să nu mai fie clasificată ca democrație, nici chiar viciată, ci ca regim hibrid.

Ce înseamnă Indexul Democrației

Începând din 2006 The Economist Intelligence Unit calculează un Index al Democrației pentru toate țările de pe Glob. Analiștii EIU pornesc de la o definiție cuprinzătoare a democrației și urmăresc 60 de indicatori grupați în 5 categorii: proces electoral și pluralism, funcționarea guvernului, participare politică, cultură politică și libertăți civile. 

Pe baza indicatorilor, ei calculează pentru fiecare țară un scor care sintetizează nivelul democrației din țara respectivă. În funcție de acest scor, țările pot fi clasificate, după modul în care sunt guvernate, în: democrații depline, democrații viciate, regimuri hibride și regimuri autoritare. 

Țările cu un scor de cel puțin 8 sunt considerate democrații depline. Acestea au nu doar alegeri libere și corecte, stat de drept, pluralism și libertăți civile, dar și presă liberă și diversă și o cultură politică favorabilă dezvoltării democrației. Democrațiile viciate (scor între 6 și 7,99) sunt țări democratice cu probleme – libertatea presei este încălcată, există probleme de guvernanță, corupție, justiția funcționează uneori deficitar etc. În regimurile hibride (scor între 4 și 5,99) deja fundamentele democrației sunt afectate, astfel că alegerile nu mai sunt libere și corecte, toate problemele care pot fi întâlnite și în democrațiile viciate sunt mai frecvente și mai grave, statul de drept este slab, societatea civilă este slabă, cultura politică e deficitară, corupția e răspândită, justiția e disfuncțională, presa nu e liberă. Regimurile autoritare, cu un scor mai mic decât 4, practic, nu mai au pluralism și alegeri, eventuala existență a unor instituții ale democrației este doar formală, ele sunt lipsite de orice substanță.  

Scorul României pentru 2024 (5,99) reprezintă o scădere de 0,46 puncte față de anul anterior, 2023. Aceasta este cea mai mare scădere a scorului pentru Indexul Democrației înregistrată vreodată în țara noastră. Datorită acestei depunctări, România a căzut 12 locuri în clasamentul pe țări, ajungând pe locul 72. De asemenea, scăderea scorului a dus la retrogradarea de la statutul de democrație viciată la cel de regim hibrid. Este pentru prima dată când o țară din Uniunea Europeană nu mai este o democrație, ci un regim hibrid. 

 Ce nu merge în România

Cea mai mare problemă în 2024 a fost, evident, ce s-a întâmplat la alegerile de la sfârșitul anului. Explicațiile oficiale, ale autorităților noastre, pentru ce s-a întâmplat în alegeri, mai ales alegerile prezidențiale, sunt legate de influența propagandei ruse. În raportul EIU există o secțiune întreagă dedicată influenței propagandei ruse asupra politicii altor state. România însă nu este menționată în acolo. În această secțiune analiștii EIU discută despre Georgia și Moldova. În Moldova EIU consideră că a avut loc o „intervenție incontestabilă” asupra alegerilor, care a afectat democrația micii foste republici sovietice. Cu toate acestea Moldova a reușit să înregistreze doar o scădere de 0,19 puncte, de la 6,23 la 6,04, rămânând în rândul democrațiilor (viciate). Despre România însă nu amintesc nimic în această secțiune.

În schimb, România are, în raportul EIU, o întreagă secțiune dedicată doar ei: „Decizii tulburi duc la retrogradarea României”. Cea mai mare parte din aceasta se concentrează pe anularea alegerilor.

O anulare, în sine, nu e neapărat o problemă pentru democrație, așa cum rezultă din precedentul Austriei. În 2016 alegerile prezidențiale din Austria au fost anulate. Acest lucru s-a întâmplat transparent și motivat (probleme tehnice la numărarea voturilor trimise prin poștă, fără vreo indicație de fraudă). Scorul pentru categoria „proces electoral și pluralism” a rămas același ca în anul precedent, 9,58. A fost înregistrată însă o scădere la categoria „cultură politică” (de la 7,50 în 2015 la 6,88), care a făcut ca scorul general să scadă ușor, de la 8,54 la 8,41. Austria a continuat să fie clasificată ca democrație deplină. Anularea alegerilor nici măcar nu a fost considerată de analiștii EIU suficient de importantă pentru a fi menționată în vreun fel în raport. 

În România însă anularea a fost e o decizie slab fundamentată și bazată pe dovezi care sunt, în cel mai bun caz, „discutabile”, spun analiștii EIU. Faptul că motivațiile sunt „tulburi” și deciziile „șubrede” e problema. De asemenea, raportul arată că explicarea câștigării turului întâi de către cvasi-necunoscutul, la momentul respectiv, Călin Georgescu prin campania de pe TikTok „forțează limitele credibilității”. În acest context, analiștii EIU amintesc și că, ulterior, au apărut dovezi că PNL a finanțat, în parte, campania pe TikTok a candidatului Georgescu. Toate acestea au dus la scădere scorului pentru categoria „proces electoral și pluralism”.

Se poate înțelege că evenimentele de la sfârșitul lui 2024 au creat impresia unui proces manipulat de, cum se spune, puterea din spatele tronului, care acționează prin diverse mecanisme pentru a determina cine sunt cei care vor sta pe tron. În aceste condiții, votul nu este nici liber, nici corect, iar România nu este o democrație.

În plus, raportul precizează că scorurile României ar fi scăzut oricum, la alte categorii, chiar și fără „debaclul” de la sfârșitul lui 2024. Analiștii EIU subliniază mai ales scăderea încrederii în partide și guvern, care este mai mare decât de obicei și care a dus la o degradare semnificativă, cu câteva trepte, a scorului pentru categoria „funcționarea guvernului”. De asemenea scorul privind prevalența corupției a scăzut în 2024.

Toate acestea însă nu vin de nicăieri. Scăderea democrației din România a început încă de pe vremea primului Guvern Boc. Înainte de 2024, cele mai proaste scoruri pentru Indexul Democrației au fost înregistrate în 2018, când a avut loc atacul asupra justiției și sceneta demiterii Laurei Codruța Kovesi, și în 2020, pe timpul pandemiei.

În pandemie am avut de la tentative de a submina autoritatea Parlamentului, până la militarizarea a orice, o serie de măsuri care au afectat nu doar democrația și statul de drept, dar și mentalitățile. Având în vedere că toate se întâmplau într-o perioadă de temeri și că pentru orice încălcare a statului de drept și a proceselor normale dintr-o democrație justificarea era binele public, iar alternativa ridiculizarea pe motiv de conspiraționism și „chip-uri”, măsurile antidemocratice au fost adesea susținute fără rezerve mai ales de cei educați. Toate acestea au culminat cu formarea coaliției PNL-PSD și instalarea generalului Ciucă în postul de prim-ministru. Generalul Ciucă! Iar societatea nu și-a mai revenit după asta. 

Cultura politică

În mod constant, România înregistrează cele mai mici scoruri la categoria de indicatori „cultură politică”.  Aceasta este o mare problemă, deoarece o democrație sănătoasă și, cum se spune acum, rezilientă, nu poate veni decât dintr-o cultura politică democratică. La noi însă, pare să domnească o cultură mai degrabă aplecată spre autoritarism.

O cultură politică democratică implică cetățeni activi, care înțeleg democrația și pun preț pe ea. Cetățenii obedienți și docili nu sunt compatibili cu democrația, spune EIU. De asemenea, cultura politică democratică implică maturitate și asumarea responsabilității. Partidele și candidații care pierd alegerile trebuie să știe să își asume responsabilitatea pentru înfrângere. Susținătorii lor trebuie să aibă maturitatea să accepte judecata alegătorilor. Transferul de putere trebuie să se facă fără probleme, explică EIU.

Într-o țară cu o cultură politică sănătoasă ar fi imposibil ca un politician să spună, cum a spus Vasile Dâncu în 2021, că două partide vor face o coaliție pentru care nu a votat nimeni, care va conduce țara 7 ani, independent de ciclurile electorale, de voința și votul cetățenilor.

Din punct de vedere tehnic, categoria „cultură politică” grupează indicatori legați de mentalitățile din societate, în general măsurați prin sondarea opiniei publice. Astfel, preferința pentru lideri care conduc direct, trecând peste Parlament și alegeri, preferința pentru conducere militarizată sau pentru tehnocrație și experți, în locul politicienilor aleși, care să fie reprezentativi, scad scorul. De asemenea percepția că democrația nu ar fi bună pentru asigurarea ordinii publice sau pentru dezvoltarea economiei duce la depunctări. Nu în ultimul rând, polarizarea excesivă și lipsa coeziunii sociale necesare pentru funcționarea democrației, lipsa susținerii populare pentru democrație și lipsa unei tradiții de separare a bisericii de stat duc și ele la scăderi ale scorului.

În ultimii 5 ani, plus anul 2010, când președintelui jucător, Traian Băsescu, a avut și guvernul său, adică Boc, scorul României a fost 3,75. Acest scor este identic cu cel al Rusiei. A fost așa pentru ultimii 4 ani. Asta pune într-o lumină nouă replica premierului Ciolacu la comentariile Serviciului rus de Informații Externe: „în Rusia, drepturile omului și democrația sunt o glumă proastă”. Dincolo de orice bambiliciuri verbale în care politicienii români și serviciile secrete ruse își ridică unii altora mingea la fileu, ținându-ne în felul acesta în mizerie, rămâne faptul că, potrivit EIU, în România, cultura politică e la același nivel ca cea din Rusia. 

România nu mai este o democrație, e un regim hibrid, iar asta se datorează culturii politice din România și politicienilor români. Faptul că ne comparăm cu regimul autoritar din Rusia și ni se pare că suntem mai buni pentru că (încă) nu plouă cu opozanți de la pervaz nu ajută. Ar ajuta să privim serios spre Europa și, mai ales, ar ajuta ca noi, toți, să ne comportăm ca niște europeni.

Prin comparație, până și Ungaria autoritaristului Orban este o democrație, ce-i drept viciată, dar democrație. Acest lucru se datorează nu în mică măsură culturii democratice a ungurilor. Spre deosebire de români, scorul lor este 6,88, asemănător cu al populațiilor din multe alte țări democratice. Majoritatea covârșitoare a celor care au un scor identic cu al românilor pentru categoria „cultură politică” trăiesc sub regimuri autoritare.

Va fi foarte greu să ajungem o țară cu o cultură politică democratică, care înțelege și prețuiește democrația, atâta timp cât până și vestea că nu mai suntem o democrație, ci un regim hibrid a trecut în mare măsură neobservată. Spre deosebire de anul trecut, când doar aici, la Strigătul Carpaților, am raportat despre scorul prost al României în Indexul Democrației, anul acesta știrea a apărut în majoritatea presei. Ar putea fi considerat un progres. Dar dacă ne gândim că România nu mai e o democrație (România nu mai e o democrație!) și că acest lucru deja nu pare să mai preocupe pe nimeni *, ne dăm seama că mai e mult până departe. 

Dintre politicienii importanți, conducători de partide, candidați la președinție, singurul care a luat notă de retrogradarea României a fost Nicușor Dan. Acesta, pe lângă mai multe lozinci, leagă retrogradarea de plecarea fraților Tate din România. Nu că ar fi ceva democratic în această plecare, dar s-a întâmplat în 2025, practic, simultan cu publicarea raportului privind Indexul Democrației de către EIU, deci nu putea influența în vreun fel scorul pentru 2024. 

De asemenea, deși e considerat un candidat diferit de ceilalți, strategia lui Nicușor Dan pentru prezidențiale, așa cum a fost ea prezentată până acum, nu este fundamental diferită de a celorlalți candidați și nu pare să aibă potențialul de a ne readuce pe calea democrației. 

Democrația e o confruntare de idei. Trimiterea acestei confruntări de idei la groapa cu nisip și înlocuirea ei cu perversa găselniță populistă de a transforma orice competiție electorală într-o confruntare între niște găști care se descriu singure ca fiind „pro-Europa” sau „pro-patrie” ne-a adus unde suntem acum. Retrogradarea din Indexului Democrației arată că această găselniță antidemocratică nu păcălește pe nimeni. 

Pentru a scoate democrația de la groapa cu nisip e nevoie de strategii care să readucă dezbaterea în societate. Deocamdată, tot ce propune candidatul Nicușor Dan e simpla introducere în aceeași găselniță a unei a treia categorii, pe lângă cele două de până acum: «Cred că am ieșit puțin din paradigma fostelor alegeri în care candidații erau diferențiați ideologic. Acum lucrurile s-au simplificat pentru că avem o direcție care înseamnă, pe scurt, Rusia, una care înseamnă „hai să lăsăm lucrurile cum au fost că mai merge” și o categorie foarte mare care spune „vrem o schimbare, dar să păstrăm democrația.”». 

Promisiunea vagă a unei „schimbări” nu e nici pe departe de ajuns. Cifrele arată foarte clar că tocmai acest model, fără ideologii definite, lansat de PD(L) –ul lui Traian Băsescu pe vremea când a început declinul democrației în România, este cel care a făcut ca în loc de alegeri democratice, cu partide democratice, să avem un fel de cafteli între găști și să ajungem unde suntem acum. Adică, să nu mai fim o democrație.

Ce urmează

Pentru EIU, în 2025, România este sub supraveghere – Negative Watch – alături de țările din Africa Centrală și de Vest, Coreea de Sud, Ecuador, Statele Unite și Moldova. 

În Moldova, EIU va urmări tentativele Rusiei de a influența alegerile parlamentare, care vor avea loc în acest an, prin dezinformare, cumpărare de voturi și încurajarea tulburărilor sociale.

În România atenția se îndreaptă asupra repetării alegerilor prezidențiale. „Există riscul”, spun analiștii EIU, „ca scorul României să scadă și mai mult în 2025, în funcție de modul în care va gestiona repetarea alegerilor prezidențiale și de ceea ce mai apare cu privire la baza inițială pentru anularea alegerilor.”

Din punct de vedere al democrației, 2025 nu a început deloc bine. Analiștii EIU notează deja că guvernul încearcă să manipuleze rezultatele prin schimbarea regulilor de vot pentru diaspora și reglementarea rețelelor de socializare pe timpul campaniei.

Cu privire la ce s-ar putea întâmpla cu democrația în România după alegeri e greu de făcut predicții, dar așa cum arată lucrurile acum, ar putea exista un scenariu optimist, un scenariu pesimist și un întreg spectru de posibilități între ele.

În scenariul optimist, la alegerile din această primăvară românii ar reuși să evadeze din groapa cu nisip și să aleagă un președinte dedicat democratizării țării. Acesta, împreună cu societatea civilă, ar reuși să le aducă aminte partidelor că sunt instituții democratice și că au datoria să reprezinte alegătorii, nu să facă aranjamente de culise, eliminându-i de la decizie. Sub presiunea forțelor pro-democrație, coteria interpartinică s-ar dezintegra. Actualul parlament, ales visceral, fără vreo dezbatere democratică reală, la mijlocul perioadei tulburi dintre cele două tururi de alegeri anulate, de anul trecut, plin de partide gonflate artificial și puțin reprezentativ, ar fi dizolvat. Am avea alegeri parlamentare anticipate, libere și corecte, din care ar rezulta un parlament reprezentativ. Ne-am întoarce pe calea democrației.

În scenariul pesimist, la Cotroceni ar veni preferatul celor care au trimis democrația la groapa cu nisip și au cauzat toată harababura de la sfârșitul lui 2024 [aceștia nu sunt neapărat (doar) ruși, preferatul lor nu e neapărat Călin Georgescu]. Coaliția interpartinică antidemocratică ar continua dezmembrarea democrației și a statului de drept. Cu sprijinul POT, SOS, AUR, ei ar putea chiar face modificări ale Constituției. Mai ales că, în parlament, după colaborarea USR cu POT, SOS, AUR nu mai există niciun partid parlamentar în opoziție care să poată atrage atenția în mod credibil că în nicio situație, sub niciun pretext și sub nicio formă nu se colaborează cu fasciștii. Mai mult, faptul că o parte din USR a colaborat cu POT, SOS, AUR, practic, pentru a-l aduce pe Ilie Bolojan în poziția în care poate contabiliza în palmaresul său orice întâmplare pozitivă din această perioadă, poate indica faptul că și o parte din USR este prinsă în coaliția antidemocratică. În acest scenariu România ar deveni tot mai mult un regim autoritar.

Vor fi mulți factori care vor determina spre ce direcție se va îndrepta democrația românească: politicienii mai mult sau mai puțin antidemocratici, influența rusă, instituțiile românești și europene, cultura noastră politică. Vom discuta ce s-a întâmplat efectiv după publicarea de către EIU a rezultatelor pentru anul acesta.

* Later edit: La câteva ore după acest articol, Emilia Șercan a publicat o analiză la Press One.