Analiză

Saga protejării pădurilor virgine din România a început cu mult entuziasm în 2001, cu proiectul româno-olandez Pădurile virgine din România 2001-2018 PIN-MATRA. În foaia de parcurs a proiectului, publicată pe site-ul Ministerului Mediului găsim: 

1. inventarierea pădurilor virgine, pentru aceasta trebuiau realizate hărți, dar și o baza de date care să cuprindă informații despre floră, faună, sol, etc. (până în 2005),
2. protecția pădurilor virgine prin a)integrarea cu ariile protejate(2005), b)includerea de instrucțiuni specifice în normele pentru amenajamentele silvice(2005), c)elaborarea de legislație(2005), d)întocmirea de norme pentru cumpărarea pădurilor deținute de entități private(2006), e)înființarea unui fond pentru aceste achiziții(2007), 
3. dezvoltarea cercetării prin stabilirea unui program de cercetare și monitorizare(2005-2006) și a unei infrastructuri de cercetare(2005-2006), înființarea unui Centru Regional de Cercetare al European Forest Institute în România, colectare și stocare de date pentru procesare(2005-2010)
4. informarea și sensibilizarea publicului și a autorităților cu privire la pădurile virgine prin publicarea de articole, broșuri(permanent),  realizarea unui website dedicat informării publicului și monitorizării pădurilor virgine(2005)
5. monitorizare continuă, actualizarea a bazelor de date și a website-ului(permanent).

Așa cum am arătat în prima parte a acestei serii acel proiect s-a împotmolit în 2004, având, practic, ca rezultat un tabel în care erau identificate și localizate 218.500 ha de păduri virgine și cvasivirgine. Deși, conform foii de parcurs, legislația pentru protejarea acestor păduri ar fi trebuit să fie adoptată în 2005, acest lucru nu s-a întâmplat. Abia în 2012 au fost adoptate, prin Ordinul de Ministru nr. 3397 din 10 septembrie 2012 privind stabilirea criteriilor și indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine în România, de care ne-am ocupat în episodul al doilea al seriei, definiții legale pentru pădurile virgine și cvasivirgine și au fost înființate categoriile funcționale pentru preluarea acestor păduri în amenajamente. Această preluare nu s-a întâmplat fiindcă Ordinul venea fără măsuri reale de protecție, dar conținea prevederi care reglementau posibilitatea de a tăia aceste păduri cu avizul ITRSV, mai târziu devenit Garda Forestieră.

Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, moment de cotitură (și nu prea)

În 2015, la 10 ani după termenul pentru elaborarea legislației de protecție a pădurilor virgine din foaia de parcurs a proiectului PIN-MATRA, timp în care în multe din pădurile inventariate au avut loc tăieri în urma cărora părți din trupurile de pădure au dispărut, iar ce a rămas și-a pierdut caracterul virgin sau cvasivirgin, Legea nr. 133/2015 pentru modificarea şi completarea Codului silvic  spunea că ar trebui înființat Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine:

Pădurile virgine şi cvasivirgine vor fi strict protejate şi se vor include în «Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine», constituit ca instrument de evidenţă şi gestiune prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Pentru recunoaşterea valorii excepţionale şi asigurarea protecţiei pe termen lung, pădurile virgine şi cvasivirgine se vor include, după caz, în Patrimoniul Mondial UNESCO, rezervaţii ştiinţifice şi/sau integrarea acestora în zonele de protecţie strictă a parcurilor naţionale sau naturale.” 

Constituirea efectivă a acestui catalog avea să vină după încă un an, în 2016, prin Ordinul de Ministru nr. 1417/2016 privind constituirea Catalogului Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine din România, care va fi în scurt timp abrogat și înlocuit de Ordinul de Ministru nr. 2525/2016 privind constituirea Catalogului Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine din România, intrat în vigoare la 25 ianuarie 2017.  Al doilea ordin aduce niște formulări mai precise, dar în esență nu diferă foarte mult de primul și, din punct de vedere al protecției reale pentru pădurile virgine, ambele au probleme majore.

Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine continua abordarea defectuoasă bazată pe amenajamentele silvice și avea să cuprindă pădurile încadrate la categoriile funcționale 1.5j și 1.5o ca urmare a Ordinului 3397/2012. Așa cum am văzut în articolul anterior, în 4 ani, din 2012 până în 2016, ca urmare a acestui Ordin, au fost cuprinse în amenajamente, ca păduri virgine și cvasivirgine, 5,9% din pădurile inventariate în 2004. Restul de aproape 95% încă mai așteptau protecția, fiind, practic, la dispoziția drujbelor.

Pentru acestora includerea în Catalog, pe lângă încadrarea din amenajamente, a fost creat  și mecanismul Studiilor de Fundamentare. Acestea sunt niște studii care să ateste că trupurile de pădure propuse pentru includere îndeplinesc criteriile definite în același Ordin 3397/2012. De avantajele, dar și imensele piedici puse în calea acestui mecanism ne vom ocupa ceva mai jos.

Nu a fost prevăzut niciun mecanism de echivalare a unor evaluări internaționale. În ce privește pădurile inventariate în perioada 2001-2004, trecuseră deja 12 ani și multe s-au întâmplat în acest timp, dar la momentul elaborării legislației pentru Catalog se afla în derulare evaluarea pentru includerea unor păduri seculare și virgine de fag din România pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. În plus, atitudinea față de pădurile din proiectul Pădurile virgine din România 2001-2018, PIN-MATRA, după cum vom vedea ceva mai jos, era chiar mai rea decât anterior.

 O primă metodologie

Odată cu înființarea Catalogului a fost definită pentru prima dată și o Metodologie de lucru pentru identificarea pădurilor virgine și cvasivirgine. Aceasta descria un set de reguli pentru un mod decent de a aplica criteriile adoptate deja din 2012. Ea venea la pachet cu un set piedici pentru cei care ar fi vrut să treacă la treabă și s-o aplice pentru a începe să pună păduri virgine sub protecția Catalogului. De aceste piedici ne vom ocupa un pic mai jos.

Metodologia conținea prevederi care reprezentau o recunoaștere implicită a faptului că abordarea bazată pe amenajamente e greșită nu doar din punct de vedere organizatoric, dar și tehnic. Astfel, pentru stabilirea limitelor pădurilor virgine și cvasivirgine nu este necesar să fie luate în considerare limitele unităților amenajistice (parcele, subparcele), trasate mai mult sau mai puțin arbitrar, ci limite naturale sau artificiale care se găsesc în teren. Asta înseamnă că părți din unități amenajistice pot fi delimitate pentru a se constitui trupuri de pădure ce corespund criteriilor. 

De asemenea, metodologia prevede că trebuie ținut cont de marja de toleranță de 15% suprafețe care nu corespund criteriului de naturalitate și clarifică modul cum trebuie aplicată aceasta. Raportarea nu se face la unitățile amenajistice, ci la trupul de pădure în totalitate. Astfel, pot fi considerate păduri virgine sau cvasivirgine trupurile de pădure care, per total, conțin mai puțin de 15% suprafețe care nu corespund strict criteriilor, chiar dacă aceste suprafețe în cadrul uneia din parcelele care le compun reprezintă mai mult de 15%. Aceste măsuri arată o abordare normală și realistă din punct de vedere al metodologiei. 

O mulțime de piedici

Metodologia pare normală, mult mai puțin normale și realiste sunt însă condițiile organizatoric-birocratice pentru aplicarea acestei metodologii.

O ștachetă imposibilă 

Studiile de fundamentare pot fi realizate de persoane fizice sau de persoane juridice cu anumite condiții. Persoanele fizice trebuie să fie absolvenți de silvicultură și, în plus, să aibă una din următoarele calificări: atestat ca șef de proiect în amenajarea pădurilor sau ca expert în amenajarea pădurilor, cercetător științific minimum gradul III, cadru didactic universitar care își desfășoară activitatea în domeniul silviculturii, ecologiei și/sau biologiei. Persoanele juridice trebuie să facă dovada că au relații contractuale cu persoane cu aceleași calificări. 

Majoritatea organizațiilor de mediu sau a administrațiilor de arii protejate(parcuri naționale, parcuri naturale, situri Natura 2000) care ar dori să se implice în includerea pădurilor virgine și cvasivirgine în Catalog nu au angajați cu calificări atât de înalte și de specifice. De altfel, aceștia sunt puțini și au propriile cariere, proiecte, obligații. Mult mai normal ar fi fost ca aceste Studii să poată fi elaborate de aproape oricine pentru că oricum trebuie supuse unei proceduri de avizare. Altfel, cu oricâtă bunăvoință și oricâte resurse, pur și simplu nu există timpul fizic pentru ca astfel de experți să poată face Studiile de Fundamentare pentru toate pădurile virgine înainte să vină vreun drujbist cu 4 clase să le taie. Mai ales dacă ținem cont și de piedicile birocratice.

Birocrația

 Procedura prevede tot felul de notificări, termene, verificări și poate fi îngreunată de administratorul sau proprietarul pădurii. De la aceștia trebuie obținută documentația necesară privind starea pădurilor. În cazul unui refuz, elaboratorul Studiului se poate adresa structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, adică Gărzii Forestiere. Nu sunt prevăzute niciun fel de sancțiuni pentru eventualele refuzuri. 

După elaborare Studiul trebuie depus la Garda Forestieră pentru a fi verificat scriptic și în teren, apoi trimis la Comisia tehnică de avizare în silvicultură din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură (Ministerul Apelor și Pădurilor) pentru avizul final. Toată procedura poate dura o jumătate de an, dacă nu e zăpadă care să îngreuneze verificările în teren pe care trebuie să le facă Garda Forestieră. Dacă e zăpadă, procedura de avizare se poate prelungi. Posibilitatea de a tărăgăna avizarea pe motiv de zăpadă e prevăzută în lege. Pentru realizarea efectivă a studiilor, însă, termenul e de doar 90 de zile, fără prevederi suplimentare pentru caz de zăpadă, ceea ce limitează foarte mult perioada în care se pot programa astfel de Studii. 

După depunerea Studiului la Garda Forestieră pentru avizare, sunt interzise lucrările în pădurile propuse pentru includere în Catalog. Însă nu și pe perioada derulării Studiului. La începutul acestei perioade trebuie făcută o notificare către administratorul sau proprietarul pădurii și este limitată, cum spuneam, la 90 de zile. Aceasta înseamnă că, teoretic, odată notificați cu privire la începerea Studiului, administratorii sau proprietarii pot începe, de exemplu, să taie câțiva arbori, sau să facă drumuri de exploatare pentru a se asigura că, până vine Garda Forestieră să facă verificările pentru avizare, pădurea nu mai îndeplinește criteriile. 

Banii

Problema cea mai mare o reprezintă lipsa finanțării. 

Guvernul olandez a considerat pădurile virgine din România suficient de importante pentru a plăti pentru inventarierea lor. Guvernul român, după ce le-a lăsat de izbeliște și a mătrășit studiul plătit de olandezi, a pus tot felul de condiții costisitoare (experții, studierea documentației, deplasările în teren, parcurgerea etapelor birocratice - toate acestea costă), multe nenecesare, pentru ceea ce este, practic, o refacere a acestei inventarieri, însă nu prevede niciun fond care să poată fi accesat pentru asta. 

După ce studiul făcut cu bani olandezi în 2001-2004 a fost tratat ca un orfan și neglijat, Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine din România a fost nou-născutul sugrumat și aruncat la tomberon. Abia peste câțiva ani va fi parțial resuscitat. Răstimp în care presiunile asupra pădurilor virgine au constinuat.

Cum rămâne cu PIN-MARTA? Se taie!

Soarta pădurilor inventariate în 2001-2004, în loc să se îmbunătățească, devine și mai nesigură. 

Lipsa protecției legale

Este păstrată prevederea din 2012 care acordă dreptul de a exploata aceste păduri cu un aviz de la Garda Forestieră, însă chiar și acest aviz mai este necesar doar pentru o perioadă de 5 ani. După care nu vor mai beneficia nici de această minimă protecție, exploatare va fi liberă. 

În ce privește metodologia care ar trebui aplicată pentru emiterea avizelor, nu se face nicio precizare. Astfel, deși există în drept un principiu al simetriei, nu este clar dacă normele metodologice normale și realiste care trebuie aplicate pentru elaborarea Studiilor în vederea includerii în Catalog trebuie aplicate în mod simetric și pentru avizarea exploatărilor. Iar în practică, după cum vom vedea, sunt preferate metode care favorizează exploatările.

La aceasta se adaugă încă o măsură periculoasă, care nu exista până acum, cea din: „prin excepție de la prevederile alin. (1) nu se emite aviz de către structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură pentru lucrări de împăduriri și lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor”.  (Articolului 8, alineatul 2 din Ordinul 1417/2016, ulterior Art. 11 alin. 2 din Ordinul de Ministru nr. 2525/2016)

Deși formulată ambiguu, în practică aceasta poate fi interpretată ca o permisiune de a executa lucrări fără aviz. Iar la „lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor” se încadrează, de exemplu, curățiri și rărituri care pot rezulta în mai mult de 5 cioate la hectar. Aceasta în condițiile în care criteriile pentru păduri virgine nu permit niciun fel de lucrări, iar cele pentru păduri cvasivirgine nu permit mai mult de 5 cioate la hectar. Practic, se poate interpreta ca o permisiune de a distruge caracterul virgin sau cvasivirgin al acestor păduri prin lucrări bine ticluite, ceea ce apoi le face accesibile pentru orice fel de exploatare.

Realitatea din teren

Datorită legislației proaste, probabil voit obscure, și a lipsei de transparență a instituțiilor, e destul de greu pentru oricine să-și formeze o imagine documentată serios despre ce se întâmplă cu pădurile virgine, pe orice subiect legat de aceste păduri. Exită, în Ordinele care înființează Catalogul, obligația de a publica „baza de date” rezultată în urma inventarierii din 2001-2004, cu toate atributele. Atâta că, după cum am văzut în prima parte a acestei serii, aceasta nu e tocmai o bază de date cu informațiile complexe necesare pentru conservare, ci un tabel care identifică și localizează corpurile de pădure. În plus, nu e prevăzută nicăieri actualizarea acesteia cu informații despre cererile de avizare a lucrărilor și eventualele avize emise de Garda Forestieră.

Dacă te interesează eventuale tăieri, sau alte lucrări care le-ar putea afecta statutul de păduri virgine, tot ce poți să faci e să iei la purecat manual site-urile Gărzii Forestiere și să speri că găsești ceva. Nu există un format standard pentru site-urile Gărzii Forestiere și, în lipsa obligațiilor legale bine definite privind informațiile care ar trebui să se regăsească pe aceste site-uri, fiecare birou teritorial face cum îl taie capul. 

Am reușit să găsim totuși pe site-ul Gărzii Forestiere Ploiești (cu competență în județele Argeș, Dâmbovița și Prahova) avize  eliberate pentru tăieri în păduri inventariate prin proiectul Pădurile virgine din România 2001-2018 (PIN-MATRA). Am descărcat și studiat toate avizele eliberate timp de un an, între octombrie 2016 și octombrie 2017, iar lucrurile nu arată deloc bine.

Am găsit 34 de avize care hotărăsc soarta a 210 unități amenajistice (parcele și subparcele), cu suprafețe de la sub un hectar până la câteva zeci de hectare fiecare. 

E vorba de hârtii scanate, iar primul lucru care se remarcă este inconsistența acestora, care vine din faptul că, dacă pentru introducerea pădurilor în Catalog există o metodologie și tot felul de formalități, pentru avizarea tăierilor lucrurile sunt simple: legea nu prevede obligativitatea aplicării aceleiași metodologii, și nici vreun format pentru documente. Fiecare document e întocmit după cum l-a tăiat capul pe autor, sau după cum i-au dictat interesele. Astfel, pe lângă motivele pentru a aproba sau nu tăieri, unele cuprind informații despre suprafețele în discuție, starea pădurii, sau metoda de lucru, în timp ce altele sunt foarte sumare. 

Motivele principale pentru care au fost aprobate lucrări sunt: prezența exploatărilor anterioare și a mai mult de 5 cioate la hectar (127 de unități amenajistice), prezența drumurilor sau altor intervenții antropice(20 ua), imposibilitatea constituirii unor trupuri de pădure de o suprafață suficient de mare(24 ua), vârsta relativ uniformă a arboretului (1 ua). 

În cazul a 3 unități amenajistice răspunsul a fost că lucrările se pot efectua fără aviz, conform Articolului 8, alineatul 2 din Ordinul 1417/2016, întrucât sunt din categoria celor de „îngrijire și conducere” a arboretelor. Deci portițele din legislație sunt bine cunoscute și utilizate. De fapt, dacă luăm în considerare și data documentelor, observăm că la scurt după apariția legislației care urma să protejeze pădurile virgine(încă de pe timpul primului Ordin, 1417/2016, cel repede abrogat și înlocuit de 2525/2016), ocoalele silvice respective s-au grăbit să execute lucrări care să asigure distrugerea caracterilui virgin al pădurilor.

Din totalul de 210 unități amenajistice au fost salvate doar 35, adică 16,6%. În celelalte 83,4% din cazuri au fost permise tăieri.

Este greu de spus dacă Metodologia de lucru aprobată pentru introducerea pădurilor în Catalog a fost folosită consistent de Garda Forestieră și pentru a determina dacă aceste păduri, considerate de cercetători în 2004 virgine sau cvasivirgine, mai îndeplinesc sau nu criteriile șipot sau nu să fie avizate pentru tăieri. Metodele rareori detaliate, însă acolo unde am găsit informații, acestea ne fac să credem că nu s-a lucrat după metodologia descrisă în lege. Această metodologie, aplicată cu bună credință, ar fi permis delimitarea trupurilor de pădure virgină rămase după anii de vid legislativ și salvarea acestora, independent de limitele unităților amenajistice. Nu acesta pare să fi fost metoda după care s-a lucrat.

În cel mai voluminos dintre documente , este atașată o Notă de Constatare care descrie o abordare funcționărească, aritmetic-contabilă, prin care, pe baza cantităților de lemn înregistrate în catastifele lor ca recoltate, autorul determină aproximativ numărul de cioate rezultate, le raportează la suprafața unității amenajistice și decide că se poate tăia și mai mult. Acesta nu ține cont de situația din teren, de suprafețele efectiv exploatate și, mai ales, nu ține cont de suprafețele rămase intacte și nu încearcă să determine dacă acestea constituie în continuare trupuri de pădure care îndeplinesc criteriile și pot fi salvate. 

În plus, în niciunul din documentele examinate nu am găsit vreo mențiune privind aplicarea marjei de toleranță de 15% din suprafața totală a trupului de pădure (deci nu doar a unității amenajistice), admisă pentru pădurile cvasivirgine. 

Nu avem suficiente date pentru a putea ști câte suprafețe ar fi putut fi salvate dacă se aplica metodologia definită în lege, dar putem spune că lucrurile nu arată bine. Iar dacă examinăm mai departe cifrele, imaginea e și mai sumbră. 

Din cele 175 de unități amenajistice unde au fost aprobate tăieri în documentele găsite de noi, în 68 de cazuri documentele conțineau prea puține date pentru a ne putea face o idee. De exemplu, în cazurile unde motivul invocat pentru a aproba exploatarea este suprafața insuficientă, am avea nevoie de hărți amenajistice, imagini satelitare și vizite în teren pentru a ne da seama dacă într-adevăr aceasta corespunde cu realitatea, sau se putea constitui un trup de pădure ce putea fi salvat. 

În cazul a 107 unități amenajistice documentele menționează însă anii în care au fost executate lucrările anterioare care au dus la pierderea statutului de păduri virgine și cvasivirgine, tipul acestora(exploatări, drumuri de exploatare)  și, uneori, cantitățile exploatate. Majoritatea au avut loc în perioada 2004-2012, însă în 24 de cazuri primele lucrări au avut loc după 2012, când pădurile ar fi trebui să fie, din punct de vedere legal, protejate. Aceasta înseamnă că la baza acestor aprobări stau de fapt ilegalități. Garda Forestieră, în loc să aprobe tăieri, ar fi trebuit să deschidă investigații. 

Mai mult, în cazul a alte 8 unități amenajistice, cantitățile de lemn exploatate anterior sunt foarte mici, astfel că este neclar dacă acestea sunt suficiente pentru neîndeplinirea criteriilor. 

Practic avem suspiciuni de ilegalități în 30% din cazurile în care am găsit suficiente date pentru a le putea prelucra. Iar eșantionul este statistic suficient de mare pentru a ne face să credem că la nivel de țară, lucrurile nu sunt foarte diferite.

Situația, așa cum se desprinde din aceste documente, este îngrijorătoare. Vidul legislativ în care au fost lăsate de autorități, din neglijență sau rea voință, pădurile inventariate pînă 2004 pe bani europeni a dus la distrugerea multora din ele. Însă nici după ce au apărut legile care ar fi trebuit să le protejeze, aceste păduri nu au avut o soartă mai bună. Cauzele sunt multiple: legile proaste și pline de capcane, care în loc să ocrotească, creează diverse portițe pentru exploatare și pun piedici în calea protejării, aplicarea defectuoasă a acestora, dar și posibile ilegalități. Nu ne putem pronunța noi dacă e vorba de incompetență, management defectuos, sau diverse forme de fraudă, dar sperăm că autoritățile vor investiga ce s-a întâmplat.

Și totuși, la ce e bun Catalogul?

Remarcă că încă de la modificarea din 2015 a Codului Silvic, care prevedea necesitatea creării Catalogului, potrivit textului legii, scopul acestuia este de a fi un „instrument de evidenţă şi gestiune”. Deci axat mai degrabă pe contabilizare, decât pe conservare.

Și atunci, din punct de vedere al transparenței și utilizabilității, Catalogul suferă. În loc să fie o bază de date cuprinzătoare, dinamică și utilă, e un simplu tabel destul de sumar. Nu există prevederi legale nici măcar pentru ca toate informațiile pe care Studiile de Fundamentare sunt obligate legal să le conțină (detalii despre îndeplinirea criteriilor, istoricul eventualelor lucrări, date geospațiale și hărți, date despre specii rare, etc.) să fie cuprinse într-o bază de date dinamică și utilă, care să fie actualizată permanent. Cu atât mai puțin nu există prevederi pentru monitorizarea pădurilor, urmărirea evoluției lor și actualizarea continuă a datelor. Astfel datele din Studii, cel mai  probabil, ajung prin vreo arhivă unde se învechesc fără a fi accesibile publicului și cercetătorilor și fără a fi utile nimănui.

De fapt, singura caracteristică a pădurilor virgine discutată de când a fost înființat Catalogul este suprafața, câte hectare au. Găsim prin introducerea sentimentală la vreo prezentare câte ceva despre cum pădurile virgine reprezintă memoria naturii de la care avem foarte multe de învățat, despre cum ne-ar putea ajuta să facem față schimbărilor climatice, care devin din ce în ce mai evidente și altele asemenea, dar practic, vorbim doar de hectare. Atâta am pus în excelul Catalogului, atâta știm. „Evidență și gestiune”.

Relevant pentru atitudinea față de conservare și pentru lenea și dezinteresul cu care sunt tratate de autorități pădurile odată introduse în Catalog este și faptul că pentru simpla actualizare a amenajamentelor pentru pădurile incluse în baza Studiilor de Fundamentare și trecerea lor la subgrupele și tipul funcțional corespunzătoare, este prevăzut un termen de 12 luni. Cei care muncesc pentru identificare și introducerea pădurilor în catalog au la dispoziție 90 de zile pentru finalizarea unui întreg Studiu, cei care au în grijă Catalog (și au soarta pădurilor virgine pe mână) și-au stabilit un termen de 12 luni pentru a modifica două cifre în amenajament.

Evoluția

Așa cum am văzut în partea a doua a acestei serii, în urma Ordinului din 2012, care introducea definiții și criterii pentru identificarea pădurilor virgine și cvasivirgine, dar lăsa protecția la mâna amenajiștilor, 12.893,7 ha de păduri virgine și cvasivirgine au fost identificate, adică o suprafață echivalentă cu 5,9% din cea identificată în perioada 2001-2004, prin proiectul româno-olandez Pădurile virgine din România 2001-2018 PIN-MATRA. 

În primii ani, în lipsa banilor și cu toate piedicile și birocrația de care am vorbit în acest articol, lucrurile nu s-au mișcat cu mult mai repede nici cu Studiile de Fundamentare. În primii 3 ani, la cei 5,9% a mai fost adăugată o suprafață echivalentă cu încă 7,8% din cea inventariată până în 2004, ajungâng astfel la 13,7% (30.147ha). 

Ulterior Ministerul mediului a atribuit niște fonduri și până în 2021 suprafața pădurilor din Catalog a ajuns la 70.069ha, adică o suprafață echivalentă cu 32% din totalul pădurilor identificate prin proiectul PIN-MATRA. Nu trebuie să uităm însă că o parte dintre acestea se suprapun peste cele 24.647,4 hectare de păduri seculare și virgine de fag, care, la 7 iulie 2017, au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Apoi Catalogul a început din nou să stagneze, din 2021 până în 2023 adăugându-se doar încă 1% din suprafața inventariată în 2004. Din  mai 2023 Catalogul nu a mai fost actualizat.

Acum, la 20 de ani de la încheierea inventarierii din 2001-2004, aproape 70% dintre pădurile identificate atunci nu sunt protejate. Și, ținând cont de intervalul mare de timp și de toate câte s-au întâmplat în România în acest timp, probabil multe dintre ele nici nu mai există, iar altele sunt în diferite stadii de degradare.

În rest, despre celelalte obiective din foaia de parcurs a proiectului Pădurile virgine din România 2001-2018 PIN-MATRA, cum ar fi cercetarea, monitorizarea permanentă, colectarea și stocarea de date, website-urile și bazele de date publice, nu mai vorbește nimeni. 

Aceată serie reprezintă ediția revizuită și adăugită a unui studiu de sistem realizat pentru organizația Declic și publicat pe site-ul lor în 2018. Link-ul articolului de acolo stă rupt de câțiva ani. Am actualizat și republicat aici deoarece lecțiile acestui eșec sunt prea importante pentru a fi uitate.