Conform punctului 2. din foaia de parcurs a proiectului Pădurile virgine din România 2001-2018, după inventariere ar fi trebuit să urmeze protecția pădurilor virgine care ar fi urmat să se realizeze prin:

  1. integrarea cu ariile protejate(2005), 
  2. includerea de instrucțiuni specifice în normele pentru amenajamentele silvice(2005), 
  3. elaborarea de legislație(2005), 
  4. întocmirea de norme pentru cumpărarea pădurilor deținute de entități private(2006), 
  5. înființarea unui fond pentru aceste achiziții(2007)

Ar fi urmat apoi trebuit să urmeze apoi dezvoltarea cercetării, înființarea unui Centru Regional al European Forest Institute, monitorizare permanentă cu actualizare continua a unei baze de date și a unui website dedicate. Până în 2008 nu s-a făcut nimic.

Principii sterile

În 2008 a fost adoptat un nou Cod Silvic, Legea 46/2008, care prevedea protecția pădurilor virgine și cvasivirgine doar la nivel de principiu și într-un mod destul de neclar:

Art. 26 Conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere implică măsuri de gestionare durabilă, prin aplicarea de tratamente intensive, care promovează regenerarea naturală a speciilor din tipul natural fundamental de pădure şi prin conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine.

Deși exista deja de 4 ani o inventariere a pădurilor virgine, făcută de cercetători, după un set de criterii bine stabilite, legal, nu exista, la acel moment, nici măcar minimul necesar pentru ca acel articol să aibă sens, adică o definiție legală a pădurilor virgine și cvasivirgine. Nu poți proteja legal o pădure virgină dacă nu știi ce e o pădure virgină, din punct de vedere legal. De asemenea, nu au fost prevăzute niciun fel de măsuri efective de protecție a acestor păduri. Doar acest „ar fi bine să nu fie rău” de mai sus, confuz și fără bază. Prima definiție legală avea să vină după încă 4 ani.

O lege perversă, un proiect orfan

În 2012, la 4 ani după afișarea de bune intenții din Codul Silvic și la 8 ani după încheierea inventarierii, timp în care spiridușii activi prin pădurile României și-au putut face de cap, avea să vină prima bucată de legislație dedicată pădurilor virgine și cvasivirgine – Ordinul de Ministru nr. 3397 din 10 septembrie 2012 privind stabilirea criteriilor şi indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine în România. Deși avea doar 4 articole, acesta reușea să fie încurcat și plin de capcane.

Să începem cu partea bună: pentru prima dată definițiile pădurilor virgine și cvasivirgine și criteriile de identificare a acestora se regăseau într-un text legal. Acestea erau aprobate prin Articolul 1 și cuprinse într-o Anexă. Practic, au fost preluate cele cu care s-a lucrat la inventarierea din 2001-2004. Astfel, pădurile virgine erau definite ca fiind păduri care s-au dezvoltat natural, fără intervenția omului, iar cele cvasivirgine cu intervenție nesemnificativă. Criteriile de indentificare erau grupate în două categorii: naturalitate și mărimea suprafeței și limite. 

Criteriul naturalității cuprindea indicatori  ai lipsei intervenției antropice cum ar fi absența intervențiilor silviculturale în ultimii 30 de ani(se admit intervenții minime, maxim 5 cioate la hectar în cazul pădurilor cvasivirgine), biodiversitate, prezența arborilor de diverse vârste, prezența lemnului în diverse stadii de descompunere la sol, sol nealterat de intervenția omului(se admit drumuri vechi de exploatare în cazul pădurilor cvasivirgine).

În privința suprafețelor, acestea trebuia să fie de minim 20 ha pentru păduri virgine și 30 ha pentru pădurile cvasivirgine. Se admit și suprafețe de 10 ha în cazul ecosistemelor rare și de mare interes ecologic, cum ar fi ecosisteme cu Pinus Cembra sau cele din Delta Dunării. De asemenea se admite și includerea unor păduri care conțin porțiuni ce nu îndeplinesc criteriile de naturalitate, dacă acestea nu depășesc 15% din total. Limitele trebuiau să fie naturale(văi pâraie, liziera pădurii, etc) astfel încât să asigure pădurii stabilitate în fața factorilor externi.

Interese economice vs. valoare științifică

Articolul 2 prevedea încadrarea pădurilor care îndeplinesc aceste criterii în amenajamentele silvice în categorii funcționale nou înființate prin acest articol, făcând parte din grup pădurilor de protecție, subgrupa păduri de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier. În plus acest articol prevedea că, deoarece păduri astfel clasificate sunt de interes științific, extrem de valoroase, vor fi  supuse unui regim de ocrotire integrală și nu sunt permise niciun fel de intervenții silviculturale, decât în cazuri excepționale când lipsa intervenției ar periclita existența lor. În aceste cazuri, intervenția trebuie aprobată de Academia Română, pe baza unor cercetări științifice care să-i ateste necesitatea. Aparent sună bine, însă, există o problemă: nicio pădure virgină nu era încadrată în amenajamente la aceste categorii nou înființate. Nu avea cum, pentru că doar atunci au fost înființate. Pentru a ajunge să fie protejate pădurile trebuiau să fie mai întâi efectiv încadrate în amenajamentele silvice la aceste categorii nou înființate. Cum se face acest lucru? Păi haideți să vedem ce înseamnă amenajarea pădurilor, cine, când și cum o face.

Amenajarea pădurilor este un instrument de administrare a pădurilor, un plan de management. Teoretic ar trebui să fie un ansamblu de proceduri ce ar trebui să stabilească posibilitatea de a exploata în mod sustenabil pădurea, astfel încât aceasta să poată continua să-și îndeplineacă rolurile, atât pe cel economic, ca resursă de materii prime, dar și pe cel social-ecologic.

În România amenajarea este obligatorie și trebuie făcută pentru orice pădure la un interval de 10 ani. Modul în care se realizează un amenajament este reglementat de Ordinul de Ministru nr. 1672/2000 privind aprobarea Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor. Amenajamentele sunt adesea realizate de firme, unele de apartament, contractate de ocoalele silvice.

În cadrul amenajamentului se face împărțirea pădurii în unități amenajistice(parcele, subparcele), starea acesteia este descrisă, se realizează hărți amenajistice, se stabilește încadrarea în grupe, categorii, subgrupe și tipuri funcționale și care sunt lucrările de executat. Iar asta e ce interesează cel mai multe pe toată lumea, faptul că prin amenajament se stabilește unde și cât se poate exploata

Având în vedere contextul economic și faptul că firmele de amenajament trăiesc din această activitate, iar Ocoalele Silvice și proprietarii de păduri trăiesc din exploatarea lemnului, în practică, amenajamentele reflectă mai degrabă interesele acestora, decât ale pădurii. Astfel, adesea sunt ajustate limitele unităților amenajistice, încadrarea funcțională a pădurilor, suprafețele și volumele care pot fi exploatate în așa fel încât toată lumea să fie mulțumită.

Urmele exploatărilor din pădurile cvasivirgine inventariate în 2001-2004 în zona Conțu, văzute din Cindrel. Pădurile au fost tăiate după 2012. Foto Radu Cernuta

Revenind la pădurile virgine înțelegem acum că, prin Articol 2, legea pe de o parte recunoștea că sunt foarte importante, că e necesar ca ele să beneficieze de ocrotire integrală și faptul că, datorită valorii științifice, ar trebui să fie sub protecția Academiei Române, singura care putea decide asupra vreunor intervenții în acele păduri. Pe de altă parte modalitatea prin care aceste păduri puteau ajunge să fie ocrotite era lăsată la dispoziția aranjamentelor dintre ocoalele silvice și firmele de amenajament, ambele cu motivații primordial economice. Deoarece aceștia doresc în primul rând să exploateze, era puțin probabil să fie trecute în amenajamente ca păduri virgine alte păduri decât cele care erau deja în regim de protecție integrală, de exemplu, o parte din cele din parcuri naționale și rezervații. 

Încercând o analogie, acest articol spunea în Poiana Academiei toate căprioarele sunt protejate. Dar cum pot ajunge căprioarele acolo? Păi trebuie să treacă prin Valea Lupilor, peste Dealul Vânătorilor, când ajung la Curmătura Râșilor fac stânga, mai urcă un pic și au ajuns. Simplu! Și pot face asta o dată la 10 ani, pentru că acesta e intervalul la care se realizează amenajamente. 

În plus, trebuie să subliniem și că prin acest Ordin erau definite niște criterii, dar nu și o metodologie care să specifice cum ar trebui aplicate criteriile respective și nu a existat nicio preocupare pentru o uniformizare a abordării, sau pentru rigurozitatea științifică. 

Toate astea în condițiile în care exista deja de 8 ani o inventariere a pădurilor virgine și cvasivirgine care, de bine, de rău, fusese făcută de cercetători într-un mod totuși științific și uniform. La pădurile inventariate în 2004 va face referire următorul articol.

Câte ceva pentru fiecare

Articolul 3 prevedea că pădurile care au făcut obiectul studiului de inventariere vor putea fi parcurse cu lucrări (adică tăiate) doar cu un aviz eliberat de structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură competentă teritorial, la acel moment Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare (ITRSV), care să ateste că acestea nu îndeplinesc criteriile și indicatorii aprobați în respectivul ordin.

În aparență o măsură de protecție. În esență lăsa calea deschisă spre exploatarea pădurilor virgine, ba chiar atrăgea atenția asupra ei, atâta că muta decizia în ce privește exploatarea acestor păduri de la nivelul ocoalelor silvice, la ITRSV -  nu era mare diferență. Pe lângă amenajiști și ocoalele silvice, funcționarii de la ITRSV primeau și ei o felie din decizia asupra unor păduri de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier. Și din nou nu era definită o metodologie și nu exista nicio preocupare pentru abordarea uniformă și rigurozitatea științifică. Dar important e că se putea exploata. Timpul și spiridușii puteau lucra în continuare în pădurile României.

The missing link

Articolul 4 prevedea publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. O formalitate juridică. Asta a fost tot.

Însă e important să înțelegem ce spune acest Ordin, dar la fel de important e să înțelegem și ce nu se spune, ce lipsește. 

Nicio lege nu e izolată, face parte dintr-un întreg, unde sunt alte legi, cu care interacționează, le poate modifica, le poate completa, le poate abroga în întregime și înlocui, sau nu etc. Foarte important pentru aplicare este ca aceste relații să fie clare, bine descrise și formalizate. Adică, dacă o lege completează altă lege, trebuie să scrie acolo, clar, negru pe alb, că completează legea cutare.

Acest Ordin făcea referire la amenajarea pădurilor, definea criterii, indicatori și noi categorii pentru clasificare pădurilor în timpul realizării amenajamentelor. Amenajarea pădurilor este reglementată de Ordinul de Ministru nr. 1672/2000 privind aprobarea Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor pe care Ordinul de Ministru nr. 3397 din 10 septembrie 2012 privind stabilirea criteriilor și indicatorilor de identificare a pădurilor virgine și cvasivirgine în România, practic, îl completa din moment ce adăuga noi categorii și criterii pentru amenajare. Ordinul care stabilea criterii și indicatori de identificare a pădurilor virgine și cvasivirgine în România a fost o completare la reglementarea amenajamentelor și acest lucru ar fi trebuit scris negru pe alb în el, pentru a fi clar că trebuie obligatoriu aplicat de amenajiști. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Poiana aceea a Academiei, spre care se poate merge doar o dată la 10 ani, cu tot cu Valea Lupilor, Dealul Vânătorilor și Curmătura Râșilor erau pe o insulă, înconjurate de vaste întinderi de nimic.

Ce trebuie să știe pădurarul

Deja este destul de clar că Ordinul privind pădurile virgine a fost făcut mai degrabă pentru a fi pus în poză, înrămat și dus la Bruxelles pentru a fi fluturat, cât mai repede pentru a nu putea fi citit, prin fața oricui întreba cum e cu pădurile virgine, decât pentru a funcționa ca instrument de protecție a acestora în România. 

În încercare de a avea o imagine mai clară a modului cum a fost tratat el de personalul silvic din țară,  am făcut o mică cercetare. Am adunat toate anunțurile de după 2012 despre concursuri pentru posturi din domeniul silvic, unde este necesară cunoașterea Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, adică Ordinul de Ministru nr. 1672/2000, pe care le-am putut găsi pe internet și am căutat în câte dintre acestea apare la bibliografie și ceea ce, după cum am arătat mai sus, este o completare a acestuia privind pădurile virgine, adică Ordinul de Ministru nr. 3397 privind stabilirea criteriilor şi indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine în România, de care ne ocupăm în acest articol. 

Am găsit, în total, anunțuri pentru 34 de posturi: pădurar(1 post), pădurar de vânătoare(1 post), șef de ocol(1 post), consilier clasa I la Ministerul Apelor și Pădurilor(3 posturi), consilier clasa I la Garda Forestieră, urmașa ITRSV(19 posturi), șef serviciu la Garda Forestieră(3 posturi), inspector șef la Garda Forestieră(4 posturi), inginer fond forestier la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, fostul ICAS(1 post) și director tehnic experimentare-producție la aceeași instituție(1 post). 

Dintre acestea, în doar în 7 cazuri apărea la bilbliografie și legea despre pădurile virgine: consilier clasa I la Ministerul Apelor și Pădurilor(3 posturi din 3), consilier clasa I la Garda Forestieră, urmașa ITRSV(1 post din 19) și inspector șef la Garda Forestieră(3 posturi din 4). Adică, în doar 20% din posturile pentru care se cereau cunoștințe despre amenajamente s-a gândit cineva să adauge la bibliografie și completarea privind pădurile virgine. În rest, în de 80% din cazuri, pădurile virgine au fost neinteresante pentru silvicultori

De asemenea, datele arată inconsistență – pentru același tip de post în unele cazuri este necesară cunoașterea OM 3397/2012, iar în altele nu. 

Poate cel mai relevant este faptul că printre posturile pentru care angajatorul nu a considerat necesară cunoașterea legislației privind pădurile virgine se numără, pe lângă cele de inspector șef la Garda Forestieră, urmașa ITRSV(4 posturi) și cele de inginer fond forestier la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, fostul ICAS(1 post) și director tehnic la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, fostul ICAS(1 post). Garda Forestieră, urmașa ITRSV reprezintă instituția care, potrivit Articolului 3, de care ne-am ocupat mai sus, este abilitată să decidă care din pădurile virgine inventariate în proiectul Pădurile virgine din România 2001-2018 PIN-MATRA pot fi tăiate. ICAS a fost instituția care a reprezentat partea română în acel proiect, de care ne-am ocupat în articolul precedent al acestei serii. Se putea ajunge director tehnic la ICAS fără a ști nimic despre criteriile și indicatorii de identificare a pădurilor virgine.

Toate acestea întregesc o imagine extrem de sumbră și începe să fie ușor de înțeles de ce efectele acestei legi au fost mai degrabă distrugătoare decât protectoare.

Imagini Google Earth cu evoluția unei păduri cvasivirgine din zona Conțu, inventariată ca atare în cadrul proiectului Pădurile virgine din România 2001-2018 PIN-MATRA. Se observă cum exploatările au avut loc după aparția Ordinului de Ministru nr. 3397/2012 privind stabilirea criteriilor şi indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine în România. Potrivit informațiilor noastre, în acest caz, acestea au fost efectuate, în mare parte, fără avizele necesare, între care cele prevăzute la Articolul 3.

Efectele pozitive ale acestui Ordin, adică ajungerea unor păduri virgine să fie clasificate ca atare și protejate, au fost practic inexistente. Timpul a confirmat că lăsarea protecției pădurilor virgine pe mâna ocoalelor silvice și a firmelor de amenajament nu a funcționat. 

În 2016, când a fost realizat Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine și publicat pe site-ul Ministerului Mediului la 7 decembrie 2016, într-o primă etapă, acesta cuprindea pădurile clasificate astfel în amenajamente ca urmare a acestui Ordin. Acestea însumau 12.893,7 ha de păduri, adică 5,90% din suprafețele inventariate în 2004. 

La 12 ani de la încheierea inventarierii realizate în perioada 2001-2004 (despre care ne-am ocupat în prima parte a acestei serii) și la peste 4 ani de la ordinul din 2012, aproape 95% din pădurile virgine și cvasivirgine inventariate de KNNV și ICAS nu erau recunoscute legal ca atare.

Despre problemele majore ale Catalogului Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine ne vom ocupa în episodul următor.

Aceată serie reprezintă ediția revizuită și adăugită a unui studiu de sistem realizat pentru organizația Declic și publicat pe site-ul lor în 2018. Link-ul articolului de acolo stă rupt de câțiva ani. Am actualizat și republicat aici deoarece lecțiile acestui eșec sunt prea importante pentru a fi uitate.