Beatriz Marques se uită la dreptunghiul verde care iese cald din mașină. Cand îl simți, amintește de un fel de piele întoarsă, moale, dar rezistentă. Într-un borcan de plastic păstrează pasta din care este făcut materialul. Trebuie doar s-o miroși și știi care este baza: eucalipt. „Ceea ce fac aici este să văd care sunt temperatura și ventilația ideale pentru acest material”, spune Marques.
Suntem la departamentul de cercetare al centrului de textile Citeve, la o jumătate de oră cu mașina la nord de orașul portughez Porto. Citeve (Centro Tecnológico das Indústrias Têxtil e do Vestuário - Centrul tehnologic pentru industria textilă și de îmbrăcăminte) este centrul umbrelă de cercetare și certificare al industriei textile portugheze. Grupul de cercetare al lui Marques face parte din proiectul emblematic al departamentului: fabricarea de noi materii prime pentru textile și imprimare, ca alternativă la toate materialele realizate din materii prime fosile. Aceasta este pentru a reduce muntele notoriu de deșeuri lăsate în urmă de industria textilă globală.
Ceva mai încolo, doi cercetători privesc printr-un microscop, în timp ce liderul echipei încearcă să păstreze o privire de ansamblu. Acesta este doar unul dintre departamente. Purtătoarea de cuvânt, Cristina Castro, prezintă clădirea: de la o mașină care întinde fibrele până la punctul în care acestea se rup, la un fel de cuptor în care se simulează lumina soarelui pentru a verifica în câte ore se decolorează țesătura și o cameră plină de mașini de spălat care repetă continuu câte un program pentru a măsura uzura țesăturilor.
Obligațiile UE
Acum că Uniunea Europeană își dorește o industrie textilă sustenabilă, de preferință produsă cât mai mult posibil pe propriul continent, Citeve reacționează. Sau, de fapt, așa cum subliniază Castro de mai multe ori: „Încercăm să fim cu un pas în fața evoluțiilor”. Așa că, se pregătesc deja pentru când Uniunea Europeană va hotărî că ceva este obligatoriu. De exemplu, reciclarea va fi obligatorie în termen de doi ani - laboratoarele Citeve dezvoltă deja noi tehnici pentru industria textilă portugheză.
„Aruncă o cămașă din fibre naturale, de exemplu in, și una cu materiale sintetice la groapa de gunoi și vei vedea imediat diferența”, spune purtătoarea de cuvânt Castro, în timp ce Marques își continuă testul. „Prima se descompune în aproximativ cincisprezece zile. A doua rezistă o veșnicie.”
Mult mai important: materialele sintetice nu pot fi reciclate, în timp ce fibrele naturale sunt ușor de transformat în fire noi, care pot fi rețesute. Castro ia o bucată pufoasă de material de pe un raft. Seamănă cu umplutura din vechiul tău ursuleț de pluș, dar o parte din ea a fost deja toarsă într-un fir nou. Acest fuior provine dintr-un material din fibre naturale trecut prin mașina de reciclare.
Materiale din ananas și bananieri
Portugalia este plină de plantații de eucalipt pentru industria hârtiei. Acesta ar putea fi folosit și ca materie primă naturală pentru textile. Dar există și alte opțiuni. Într-un cadru de lemn pe podeaua sălii de cercetare se află materiale pentru experimente: ananas, tulpini de floarea soarelui, bananier, frunze de măslin. Toate sunt reciclabile și, prin urmare, interesante de îndată ce legile europene se schimbă începând de anul viitor.
Probabil cel mai bun loc de muncă la Citeve este cel al cercetătorului Artur Carrasqueiro. Pregătește o bucată de material cu niște cleme și face din ea un fel de băncuță. Apoi o pune într-o cabină separată, prevăzută cu o hotă, după care așează deasupra ei o grămăjoară de lemne. Și scoate o brichetă – care bineînțeles, acum, că se uită un jurnalist, nu funcționează. „Vrei un foc?” îl întreabă Castro, cu voce tabagică.
De la controlul calității la cercetare și inovație
Privim prin sticlă cum focul mănâncă din material, oferind informații, cum ar fi viteza de propagare și temperatura. În acest fel, cercetătorii știu dacă materialul este suficient de rezistent la foc sau dacă focul s-ar extinde prea repede, de exemplu, pe o canapea. Aceasta este funcția originală a Citeve: controlul calității și mărcile de calitate. Aici, tot felul de caracterisitici ale produsele textile, cum ar fi conținutul de substanțe chimice nocive, sunt testate.
Portugalia a avut în mod tradițional un sector textil puternic. A început ca țară producătoare – spaniolii mai în vârstă își amintesc încă vremurile când treceai granița să cumperi din Portugalia prosoape ieftine și altele asemenea. Până când, la începutul mileniului, a apărut producția de textile ieftine din China.
De atunci, Portugalia s-a concentrat tot mai mult pe calitate, companiile folosind, printre altele, inovația tehnologică de la Citeve. În ultimul deceniu, Portugalia a trecut prin următorul val de modernizare: digitalizarea și inovarea în textile.
Redresare și reziliență
Acest lucru și-a găsit locul, nu tocmai întâmplător, în planul de redresare și reziliență al guvernului portughez(PNRR). Astfel, Portugalia finanțează cercetarea și inovarea din domeniul textilelor cu bani din fondul NextGenerationEU, menit să ajute statele membre ale UE să-și reconstruiască economiile cu proiecte durabile după lovitura coronavirusului.
În PNRR-ul lor, intitulat Recuperar Portugal, Construindo o Futuro (Restaurează Portugalia, Construiește viitorul), din 2022, Portugalia și-a stabilit obiective pentru o bioeconomie durabilă. Industria textilă este menționată în mod explicit ca un sector important pentru tranziția ecologică.
A făcut asta deoarece industria textilă este unul dintre cei mai mari poluatori din lume: 20% din poluarea apei provine din această industrie, iar industria modei e responsabilă pentru 10% din emisiile globale de CO2.
În fiecare an, fiecare rezident al UE produce în medie 16 kg de deșeuri textile. Pe de altă parte, doar 1% din hainele uzate sunt reciclate, potrivit cifrelor Parlamentului European. Majoritatea hainelor ajung încă în gropile de gunoi masive, cum ar fi în deșertul Atacama din Chile, unde sunt aruncate în fiecare an 39.000 de tone de haine.
Pentru a obține o perspectivă mai bună asupra lanțului de producție, pașaportul digital pentru produse (Digital Product Passport DPP) va deveni obligatoriu în UE în 2030. O întreagă gamă de informații va fi înregistrată digital pentru fiecare îmbrăcăminte sau produs textil, de la materii prime până la produs finit, câte substanțe chimice conține, cât de mult CO2 a fost emis în producție sau în ce fabrică au fost cusute piesele. Citeve se pregătește de câțiva ani pentru sosirea DPP, așa că poate prezenta deja un prototip al acestuia.
„Afacerea noastră este anticiparea.”
În biroul său, directorul general Braz Costa ne arată prototipul DPP-ului pe telefon. O rochie este din clasa „A”, din punct de vedere al producției și al durabilității, deoarece este făcută din material reciclat. Un alt produs, un pulover, folosește de fapt mai mult de 200 de litri de apă – e un „E” pe scară, al doilea cel mai mic rating.
Este comparabil cu clasificarea electronicelor sau cu eticheta de sustenabilitate a unei case. Portughezul mândru subliniază încă o dată ceea ce a spus deja purtătorul de cuvânt, Castro: pentru toți, acolo, cel mai important lucru este să fie înaintea valului. „Afacerea noastră este anticiparea.”
Industria textilă este importantă pentru economia Portugaliei. Chiar și în timpul crizei economice portugheze, după criza bancară din 2008, când sectorul textil a trebuit să fie susținut de troica FMI, UE și BCE, acest sector a supraviețuit – spre deosebire de un alt pilon al economiei portugheze: turismul.
Etichetele mint
Citeve efectuează și studii pentru companii. De exemplu, atunci când Inditex – compania-mamă a lanțurilor de îmbrăcăminte precum Zara, Bershka și Pull&Bear – are o linie de îmbrăcăminte produsă în Bangladesh, trebuie să fie sigură că totul este corect: este un pulover într-adevăr făcut din 40% lână? La câte spălări poate face față?
În acest scop, o companie trimite mostre către Citeve. Iar Citeve le va testa. Pe lângă asta face și testele aleatorii pentru certificare. În aproximativ unul din cinci cazuri, eticheta trebuie ajustată deoarece compozția materialului textil se dovedește a fi diferită de cea declarată de fabrică.
Nu totul poate fi verificat. De exemplu, bumbacul, odată ce a fost procesat, nu poate fi verificat dacă e organic. Multe mărci de îmbrăcăminte spun că îl folosesc în prezent ca alternativă mai durabilă, însă un lucru este sigur, spune Castro: „Există mai multe articole de îmbrăcăminte în circulație care se presupune că sunt făcute din bumbac organic decât pot fi produse de fapt. Deci știm că există o minciună undeva în lanț. Doar că nu știm exact unde. Până și companiilor le este foarte greu să afle asta, chiar dacă doresc. Ne așteptăm ca acest lucru să fie posibil în viitor.”
Compania Inditex are sediul la nord de Portugalia, în provincia spaniolă Galicia. Mai ales la începutul anilor 2000, a existat o polenizare încrucișată ideală între Inditex și grupul de industrii textile portugheze din jurul Citeve. Inditex e una din primele trei mari companii de îmbrăcăminte la nivel mondial când vine vorba de valoarea de piață – aproximativ 160 de miliarde de euro.
Însă, potrivit directorului general Costa, Portugalia nu mai e atât de concentrată asupra Spaniei, ci mai mult asupra a ceea ce se întâmplă în alte locuri din lume. Spune că a călătorit la Wuhan, în China.
Una dintre cele mai mari provocări
În acest oraș universitar, unde locuiesc 1,2 milioane de studenți, se efectuează cercetări ample în domeniul textilelor. „Acesta este avantajul pe care îl au chinezii, pur și simplu pot pune mii de cercetători pe un subiect”, spune Costa. „Ei trec prin aceeași dezvoltare prin care a trecut Portugalia, și noi am pornit la drum ca o țară de producție pentru cantități mari de textile.”
În Europa, Costa vede că apare și se dezvoltă un loc pentru industria textilă care pune accentul pe obiective durabile, din Portugalia. El spune că Italia este, fără îndoială, încă lider când vine vorba de modă, în Germania se pricep foarte bine la realizarea țesăturilor tehnice pentru, de exemplu, îmbrăcăminte de protecție sau textile pentru aplicații medicale.
„Ceea ce poate oferi Portugalia este un cluster aici, în nordul țării, unde aproape toate companiile portugheze sunt situate pe o rază de 50 de kilometri în jurul Citeve”, spune Costa. „Dacă lucrezi la un proiect aici, poți oricând să dai o fugă până la vecini pentru ajutor.”
Pentru ca sectorul textil să continue să crească și să rămână competitiv, mai ales acum că și China trece printr-un proces de modernizare, Costa consideră că trebuie să privim constant înainte. „Oamenii au avut nevoie de un secol să perfecționeze tehnicile pentru a produce textilele pe bază de combustibili fosili. Acum avem un deceniu pentru a găsi alternative durabile”, spune Costa. „Economia verde este cu adevărat una dintre cele mai mari provocări din industria textilă.”
