Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), o sondă spațială de înaltă tehnologie cu cele mai puternice camere fotografice din toate timpurile, observă planeta de 20 de ani. „Suntem fericiți să avem o platformă de observare precum MRO de aproape 20 de ani. Acest lucru ne permite să vedem schimbările structurale sau transformările dramatice care au loc. Nu mai este vorba doar de analizarea consecințelor, ci și de urmărirea unei evoluții”, spune Serina Diniega, colaborator NASA.

„Primăvara pe Pământ e cu susur și picături din topirea gheții și zăpezilor. Pe Marte e cu bubuituri.”, spune Serina Diniega care studiază suprafețele planetare la Jet Propulsion Laboratory de la NASA. 

O bucată de gheață carbonică de 20 de metri lățime, capturată în cădere liberă de camera HiRISE de la bordul Mars Reconnaissance Orbiter al NASA în 2015. Sursa foto: NASA/JPL-Caltech/University of Arizona

Și pe Marte primăvara cresc temperaturile, iar gheața se subțiază. Dar asta duce la avalanșe de gheață care se prăbușesc de pe stânci, la explozii de dioxid de carbon din sol și la vânturi puternice care contribuie la remodelarea Polului Nord.

Când lumina reușește să treacă prin gheața carbonică, straturile inferioare încep să se încălzească. În loc să se topească, cum ar face gheața de apă, se transformă în gaz. Gazul acumulat duce în cele din urmă la gheizere explozive care aruncă la suprafață evantaie întunecate de resturi. Sursa foto: NASA/JPL-Caltech/University of Arizona

Atmosfera rarefiată a planetei Marte nu permite lichidelor să se acumuleze la suprafață, ca pe Pământ. În loc să se topească, gheața se sublimează, transformându-se direct în gaz.

După ce gazul este eliberat în atmosferă, praful și resturile expulzate, mai întunecate, se depune în jurul orificiului de ventilație sau sunt transportate de vânt, producând dâre. Pierderea dioxidului de carbon sublimat lasă în urmă aceste forme de păianjen gravate pe suprafață. Sursa foto: NASA/JPL-Caltech/University of Arizona
Când se apropie vara, pe suprafața marțiană rămân aceste urme ca picioarele unor păianjeni uriași. Sursa foto: NASA/JPL-Caltech/University of Arizona

Ultima primăvară de pe Marte a avut loc în noiembrie anul trecut, în emisfera nordică. Anul marțian durează 687 de zile pământești. 

Încălzirea polului nord cauzează furtuni puternice de vânt care creează gropi adânci în stratul de gheață. Aceste adâncituri pot ajunge până la 1.000 de kilometri lungime. În mijloc-dreapta, se poate vedea marele canion Chasma Boreale, lung de 450 km și adânc de 2 km. Această imagine a fost captată de Mars Global Surveyor al NASA, acum inactiv. NASA/JPL-Caltech/MSSS