Pe 7 ianuarie, CEO-ul Mark Zuckerberg a anunțat într-un mesaj video că Meta, compania-mamă a Facebook, Instagram și Threads, își încheie parteneriatul cu verificatorii de factualitate profesioniști. Această verificare va fi înlocuită cu un sistem de notificări din partea comunității, ca pe X, unde utilizatorii pot adăuga corecții sau nuanțe la postările potențial înșelătoare.
Deocamdată, intervenția rămâne limitată la SUA. Meta a declarat pentru site-ul de știri Politico că, deocamdată, nu are de gând să renunțe la verificarea factualității pe platformele sale din UE. Cu toate acestea, există temeri că e doar o chestiune de timp până când Zuckerberg interzice și verificatorii de factualitate europeni.
Comisia Europeană, însă, pare destul de liniștită. „Luăm notă de comunicatul de presă al Meta și nu dorim să răspundem la el, deoarece acesta este reglementat în UE de Digital Services Act (DSA)”, a declarat un purtător de cuvânt pentru Knack.
Digital Services Act (DSA), care a intrat în vigoare la 17 februarie 2024, se aplică pentru aproximativ douăzeci de companii de tehnologie care au peste 45 de milioane de utilizatori în Uniunea Europeană. Potrivit Uniunii, aceste companii joacă un rol atât de important în comunicările noastre publice, încât trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a se comporta ca „buni cetățeni corporativi” (good corporate citizens).
Aceasta înseamnă că nu ar trebui să se concentreze doar pe maximizarea profitului, ci că ar trebui să examineze și impactul deciziilor lor asupra utilizatorilor. De exemplu, ei sunt obligați să protejeze cetățenii europeni de expunerea la dezinformare.
Nicio garanție
Dar oare face Digital Services Act (DSA) imposibilă repetarea scenariului american în UE, așa cum pare să sugereze Comisia Europeană? Publicația belgiană Knack a căutat un răspuns la această întrebare.
Mathias Vermeulen, director pentru politici publice la AWO, o firmă internațională de avocatură specializată în drepturile indivizilor vs. tehnologie, explică unde sunt problemele. „În comparație cu Statele Unite, platformele din Uniunea Europeană trebuie într-adevăr să respecte reguli mai multe și mai stricte”, spune el. „Faptul că schimbarea de curs a companiei Meta este limitată deocamdată la SUA este o consecință directă a existenței Digital Services Act. Dar legea nu poate garanta că programele europene de verificare a factualității vor continua să existe. DSA obligă platformele să combată răspândirea dezinformării, dar nu specifică, în termeni concreți, cum ar trebui făcut acest lucru”.
Deci, o companie precum Meta trebuie să demonstreze că depune eforturi pentru a combate dezinformarea pe platformele sale, dar nu e obligată să angajeze verificatori profesioniști pentru a face acest lucru?
DSA obligă platformele să efectueze analize de risc și să propună măsuri pentru atenuarea riscurilor identificate. Modul în care platformele abordează riscul răspândirii dezinformării nu este stabilit în DSA. Colaborarea cu verificatori independenți de factualitate și etichetarea informațiilor greșite, așa cum face Meta din 2016, este doar una dintre opțiuni. Neincluderea anumitor informații în rezultatele căutării sau în recomandările pentru utilizatori poate fi o altă opțiune.
„Nu scrie nicăieri, negru pe alb, în Digital Services Act că platformele trebuie să angajeze verificatori de factualitate.”
Mathias Vermeulen,
director la firma internațională de avocatură AWO.
Auditorii verifică dacă platformele își fac temele corect și, pe baza rapoartelor lor, Comisia Europeană decide dacă platformele fac sau nu suficient pentru a respecta DSA. Companiile de tehnologie care refuză să respecte regulile ar putea fi amendate cu până la 6% din cifra de afaceri anuală globală de către Comisia Europeană. Dar nu scrie nicăieri, negru pe alb, în DSA că platformele trebuie să folosească verificatori de factualitate.
Dacă Zuckerberg ar înceta să mai colaboreze cu verificatorii de factualitate profesioniști în Europa și ar pune bazele unui sistem bazat pe Community Notes, ar putea el să prezinte asta Uniunii Europene ca „efort suficient pentru a contracara dezinformarea”?
Oprirea verificării factualității nu înseamnă automat o încălcare a DSA. Un sistem cu notificări din partea comunității ar putea, teoretic, să îndeplinească cerințele DSA, totuși cred că pentru Meta ar fi dificil să explice un astfel de pas Comisiei Europene.
Pentru început, Comisia va dori să știe dacă aceste notificări ale comunității sunt eficiente. În prezent, există multe îndoieli cu privire la asta. Notificările comunității sunt un fenomen relativ recent, în comparație cu verificarea factualității. S-au făcut deja multe cercetări cu privire la eficacitatea acesteia din urmă și majoritatea studiilor indică același lucru: verificarea factualității ajută cu adevărat la prevenirea răspândirii dezinformării.
Dacă Meta ar închide un sistem care s-a dovedit că funcționează și l-ar fi înlocui cu ceva despre care habar nu avem dacă ar funcționa, ar fi un lucru foarte greu de justificat. Mai ales că Meta însăși a subliniat întotdeauna în discuțiile cu Comisia Europeană cât de bine cooperează cu organizațiile externe de verificare a factualității, cât de mult a investit financiar în acestea și cât de importantă este verificarea factualității în lupta împotriva dezinformării.
De altfel, un raport de transparență transmis de Meta în noiembrie 2024 precizează că, în cazul plângerilor utilizatorilor cu privire la postări înlăturate de pe platformă, atunci când înlăturarea s-a făcut ca urmare a verificării factualității informațiilor de către verificatori independenți, o decizie este anulată doar în 3 la sută din cazuri. Acest procent este mult mai mare atunci când vine vorba de plângerile utilizatorilor împotriva deciziilor cu privire la conținutul care a fost moderat de Meta însăși.
Cu toate acestea, argumentul lui Zuckerberg pentru oprirea verificării factualității indică de fapt că din cauza ei ar fi fost făcute prea multe greșeli.
Asta chiar e un nonsens. Demonstrează cu atât mai mult că există alte motive în spatele deciziei lui. Acum patru ani, Meta spunea că Donald Trump era un pericol atât de mare încât au fost nevoiți să-i suspende contul de Facebook. Trump a fost un critic vocal al Facebook în ultimii ani, acuzând platforma că cenzurează conținutul republican.
„Zuckerberg spune că Meta speră în mod explicit să aibă sprijinul administrației Trump pentru a contracara „cenzura străină”. Această declarație a fost un mesaj clar pentru UE."
Mathias Vermeulen,
director la firma internațională de avocatură AWO.
Zuckerberg vrea acum să se pună bine cu președintele reales și, prin urmare, să se dea după cum bate vântul politic, care acum se aliniază mai mult cu propriile sale convingeri. Numirea, la începutul acestui an, a unui om de încredere de-al lui Trump, Dana White, în consiliul de administrație al Meta și cea a republicanului Joel Kaplan ca director pentru politici internaționale se încadrează în aceeași strategie. Zuckerberg este conștient de faptul că are nevoie de bunăvoința guvernului SUA, mai ales având în vedere un potențial proces existențial pentru divizarea companiei, care urmează să înceapă în SUA, în aprilie anul acesta.
Spre deosebire de Comisia Europeană, nu sunteți atât de sigur că Meta nu își va schimba politica în UE?
Meta a lansat deja un balon de încercare în privința asta. Mai mult decât elementul de verificare a factualității, aflat în dezbatere acum, mă îngrijorează afirmația lui Zuckerberg că Meta speră în mod explicit să aibă sprijinul administrației Trump pentru a contracara „cenzura străină”. Această declarație a fost un mesaj clar pentru UE: „Nu fiți prea stricți în aplicarea Digital Services Act sau ne vom folosi conexiunile cu administrația Trump pentru a face asta parte dintr-un conflict geopolitic mai mare”.
Dacă o companie trebuie să ceară în mod explicit guvernului său ajutor pentru a împiedica UE să-și aplice propriile reguli, atunci compania respectivă știe că are o mare problemă. Amintiți-vă ce a spus Trump către UE: „Dacă începeți să vizați companiile americane, putem vedea asta ca o încălcare a acordurilor noastre comerciale”. Autonomia Uniunii de a-și face propriile reguli pentru propria piață e pusă aici în discuție de un guvern care este aproape folosit ca vasal de marile companii de tehnologie. Mai mult decât temerea de un potențial război comercial, aceasta este miza în următorii patru ani.