În 2017, în timpul primului mandat al lui Donald Trump, istoricul Timothy Snyder și-a lansat bestsellerul Despre tiranie. Douăzeci de lecții din secolul al XX-lea, care a apărut și în România în 2018. De atunci, Vladimir Putin a invadat Ucraina, Donald Trump încearcă zilnic să torpileze valorile democratice, iar populismul continuă să avanseze. Omenirea nu a învățat absolut nimic din istorie?
„Cea mai importantă lecție din secolul al XX-lea este: nu trebuie să ne supunem anticipat dictatorilor”, spune Snyder, care predă la prestigioasa Universitate Yale, într-un interviu pentru Der Spiegel. „Am văzut atunci cum pot muri democrațiile. Dar trebuie să și aplicăm aceste cunoștințe. Istoria poate fi o armă în acest sens.”
Ce putere are cunoașterea istoriei împotriva oligarhiilor tehnologice moderne?
Uitați-vă la ceea ce fac oameni precum Trump sau Musk: spun că trăim într-o „nouă eră” în care istoria nu mai contează sau spun: „Ai noștri au fost întotdeauna buni, dar sunt unii care vor să te facă să te simți rușinat de trecut!” Ambele sunt trucuri clasice de manipulare. Este nevoie de cunoștințe istorice pentru a demasca aceste metode. Pentru că e foarte atrăgător să te simți nevinovat.
În Germania, comemorarea celui de-al Doilea Război Mondial și a Holocaustului ocupă un loc important. Cu toate acestea, dreapta radicală este din ce în ce mai puternică acolo. Ce a mers prost în cultura comemorării?
Când ne amintim de cel de-al Doilea Război Mondial și de crimele asociate acestuia, în special Holocaustul, o facem adesea prin intermediul poveștilor supraviețuitorilor. În aproape fiecare comemorare, aceștia sunt în centrul atenției. Poveștile lor sunt inestimabile, deoarece ne învață despre demnitatea umană, etică și suferință. Dar există și o problemă.
„E foarte atrăgător să te simți nevinovat.”
Ce problemă?
Mărturiile personale distrag atenția de la cauzele războiului. Un supraviețuitor nu poate explica neapărat de ce Hitler a început războiul sau de ce acesta a luat forma unui război de anihilare, cu ucideri în masă sistematice. Răspunsurile la aceste întrebări fundamentale sunt necesare pentru a trage învățăminte politice din acest război.
Dar ascultarea victimelor nu exclude examinarea cauzelor, nu?
Snyder: Riscul este să tratăm memoria războiului doar ca pe o poveste subiectivă. Și atunci, figuri precum Putin sau Trump pot și ei veni cu propria lor versiune la fel de subiectivă a istoriei. Astfel, istoria devine o jucărie.
Ce lipsește din comemorarea celui de-al Doilea Război Mondial?
Faptul că Hitler a încercat să implementeze practici coloniale în Europa. El a tratat Uniunea Sovietică, căreia îi aparținea atunci Ucraina, ca pe o colonie ale cărei alimente, resurse și oameni dorea să le controleze și să le exploateze arbitrar. Această perspectivă ne ajută să înțelegem prezentul.
În ce fel?
Putin calcă astăzi pe urmele naziștilor cu invazia sa în Ucraina. Sub conducerea sa, Rusia are o structură similară cu cea a Germaniei din anii 1930 – un stat cu partid unic, cu un lider care vede Ucraina ca parte a sferei sale de influență. Toate acestea în timp ce Putin, în mod scandalos, pretinde că luptă împotriva „naziștilor”.
Dar Vladimir Putin nu este Adolf Hitler. Așadar, care este rostul acestei comparații?
Este vorba despre structurile de război și motivele politice. Putin nu vrea doar să anexeze Ucraina, el vrea să o exploateze. El conduce un stat fascist și atacă un guvern ales în mod democratic care, în opinia sa, nu are dreptul să existe. Acest lucru amintește foarte mult de modul în care Hitler privea Cehoslovacia și Polonia, pe care, de asemenea, nu le considera state „reale”.
„Trebuie să facem totul pentru a preveni distrugerea Ucrainei. Distrugerea statelor a făcut posibil Holocaustul”.
Practic, ce înseamnă asta?
Că ar trebui să facem tot ce ne stă în putință pentru a preveni distrugerea Ucrainei. Distrugerea statelor a făcut posibil Holocaustul. Popoarelor li s-a furat identitatea, iar în felul acesta au putut fi mai ușor dezumanizați. Și în Israel, o parte a conflictului poate fi pusă, printre altele, pe seama faptului că palestinieni nu au un stat al lor. Cunoașterea istoriei ajută la luarea unor decizii politice corecte.
Elon Musk a vorbit recent, prin streaming, la congresul partidului de extrema dreaptă AfD. A spus, foarte critic, că germanii pun prea mult accent pe trecutul lor. De când e Musk interesat de istoria Germaniei?
Musk este un imperialist modern, asemănător cu coloniștii europeni din secolul al XIX-lea. Atunci, puterile europene s-au folosit de liderii locali pentru a-și asigura puterea în Africa și a domina alte popoare. Musk face același lucru și astăzi. Asta explică apariția sa la congresul AfD.
Care este scopul său?
Vrea să colonizeze Europa. La propriu. Pentru a atinge acest obiectiv, el trebuie să destabilizeze Europa. Ca orice imperialist clasic, el atacă instituțiile politice. În acest caz, folosește AfD ca aliat pentru a slăbi statul german și Uniunea Europeană. Sprijinul său pentru mișcările de extremă dreapta arată că nu-i pasă decât de putere. Dar, spre deosebire de perioada anterioară, el operează într-un context tehnologic globalizat, în care bogăția și puterea sunt concentrate în indivizi, iar statele sunt din ce în ce mai lipsite de sens.
„Elon Musk vrea să colonizeze Europa. La propriu.”
De ce vă amintește prezentul?
Există paralele clare cu începutul secolului XX. Ca și atunci, trăim într-o epocă a globalizării, care poate fi interpretată atât ca o forță neutră, cât și ca o conspirație întunecată. O altă caracteristică este concentrarea enormă a bogăției. Aceasta este și mai mare acum. O avere incredibil de mare se află în mâinile unor indivizi care dețin, de asemenea, controlul asupra informațiilor. Trăim într-o perioadă în care un grup mic de oameni stabilește cursul.
Care ar fi diferențele?
La începutul secolului XX, existau încă viziuni asupra viitorului, pozitive sau negative. Astăzi, am pierdut din vedere viitorul. Dispunem de tehnologii precum fuziunea nucleară sau energia solară pentru a traversa acest secol, dar alegem să nu le folosim. La fel cum ignorăm și ce ne spune istoria despre cum eșuează democrațiile.
De ce facem asta?
În esență, este vorba despre un motiv uman clasic: convingerea că cine are puterea are dreptate. Trăim într-o perioadă în care un mic grup de oameni stabilește în mod foarte disproporționat cursul. Ca urmare, teme precum nemurirea sau călătoria spațială spre Marte sunt ridicate la rang de noi promisiuni, în timp ce probleme reale precum redistribuirea bogăției sau promovarea unei societăţi informaţionale echitabile sunt ignorate.
„Vedem o oligarhie tehnologică care execută o lovitură de stat”.
Poate democrația americană să treacă „testul de stres” al lui Trump și Musk?
Nu-mi place cuvântul „test de stres”. O democrație nu este o bancă. Dar situația este dramatică. Vedem o oligarhie tehnologică care execută o lovitură de stat. Totuși, cred că va apărea rezistență în Statele Unite și că ordinea liberală poate supraviețui. Procesele de democratizare au loc în valuri: progresul este urmat de eșecuri și apoi din nou de creștere. Această criză ar putea fi o doar abatere pe traseu dintr-o evoluție a cărei direcție generală este pozitivă.
„Mediile digitale funcționează ca mașini ale fricii - mai ales în vremuri nesigure sau în timp de război, ca în Ucraina.”
Cum explicați ascensiunea globală a populiștilor?
Ei sunt producători de frică. Europa și SUA se luptă de ani de zile cu stagnarea mobilității sociale. În SUA, este aproape imposibil să urci pe scara socială. În Europa, de la criza financiară din 2008 au fost create locuri de muncă bune, dar nu suficiente. Aceste temeri reale sunt cele pe care populiștii le folosesc și le alimentează. În acest fel, mediile digitale funcționează ca mașini ale fricii - mai ales în vremuri nesigure sau în timp de război, ca în Ucraina.
Pentru mulți, „Occidentul” a apărut după cel de-al Doilea Război Mondial. Cum au putut dușmanii de atunci să devină aliați atât de repede?
Germania a fost norocoasă. Planul Marshall a fost foarte controversat în SUA. Washingtonul dorea să îl folosească pentru a stimula comerțul mondial. Prin urmare, a fost oferit nu numai țărilor occidentale, ci și Uniunii Sovietice – cel puțin în culise. Războiul Rece a izbucnit parțial pentru că Moscova a interzis statelor sale satelit să accepte ajutorul SUA. Ulterior, Germania a profitat de rivalitatea dintre Washington și Moscova. NATO a fost creat rapid, fără să se țină prea mult cont de trecut.
„Libertatea nu înseamnă capitulare timpurie în fața unei puteri fasciste agresive”.
Astăzi, NATO este din ce în ce mai divizată. Pe plan internațional, se aude tot mai des că rezistența ucrainenilor nu face decât să prelungească războiul pe care Kievul oricum nu-l poate câștiga.
Este ca și cum ai spune că Polonia nu ar fi trebuit să lupte în 1939, pentru că atunci nu ar fi existat Al Doilea Război Mondial. Dar atunci germanii ar fi dominat Europa de Est, iar Holocaustul ar fi fost probabil implementat pe deplin. Istoria demonstrează contrariul. Dacă polonezii nu ar fi luptat, britanicii nu ar fi intrat în război, America nu ar fi trimis trupe, iar Germania ar fi câștigat. Libertatea nu înseamnă capitularea timpurie în fața unei puteri fasciste agresive.
Sunt situațiile chiar atât de similare?
Da. Dacă Franța și Marea Britanie ar fi ajutat Cehoslovacia în 1938 în loc să o sacrifice la München în schimbul păcii, ar fi putut opri Germania. Nu ar fi existat niciun război, sau războiul ar fi decurs altfel. S-ar putea spune: trăim într-un lung an 1938. De 36 de luni, de la invazia rusă din Ucraina. Dacă vom ajunge în 1939 și totul va escalada depinde de modul în care ne vom ocupa de Ucraina.
Ce lecții din cel de-al Doilea Război Mondial credeți că sunt încă ignorate?
Al Doilea Război Mondial a fost un conflict militar în care au câștigat națiunile care au știut să își mobilizeze cel mai bine resursele economice. Germania, europenii și chiar americanii nu au reușit să facă exact acest lucru în războiul din Ucraina. Acest război s-ar fi putut încheia rapid, dar am refuzat să învățăm această lecție.
„Este o mare problemă pentru democrație faptul că țările democratice nu reușesc să învingă o țară mult mai săracă”.
O angajare militară „all in” ar fi putut duce la escaladare nucleară.
Și războiul a escaladat și a costat deja sute de mii de vieți. Urmarea e că regimul totalitar al lui Putin a fost consolidat. Iar asta a făcut ca Rusia să devină un exemplu pentru forțele antidemocratice din întreaga lume. Putin susține că poate învinge întregul Occident. Este o problemă majoră pentru democrație faptul că țările democratice nu reușesc să învingă o țară mult mai săracă. Asta trimite un semnal periculos Chinei, Indiei și restului lumii: Occidentul nu este atât de puternic cum pretinde. Deci, ce este chiar așa grozav la acest model democratic?
"Nu mi-e frică de un al Treilea Război Mondial. Dar dacă Rusia va câștiga, acel război este mult mai probabil."
Nu vă e frică de al treilea război mondial?
Nu am dreptul să-mi fie frică. Și prefer să nu vorbesc despre asta, pentru că frica este un instrument de putere. Putin amenință cu război nuclear pentru a ne intimida. Drept urmare, fie nu facem nimic, fie cedăm în fața cerințelor unui regim fascist care invadează o altă țară. Asta e absurd. Deci nu, nu mi-e frică de un al treilea război mondial. Dar dacă Rusia câștigă, acel război este mult mai probabil.
Să presupunem că Trump reușește în planul său și se ajunge la o încetare a focului în Ucraina. Ce ar însemna asta pentru democrațiile liberale?
O încetare a focului este mai probabilă decât un mare tratat de pace. Dar un acord între Trump și Putin în favoarea Rusiei nu ar trebui să ne facă pasivi. Deci nu: „Vom aștepta să vedem ce fac băieții mari”. În schimb, ar trebui să tratăm situația așa cum am făcut-o în Coreea de Sud sau Germania de Vest. Acestea au fost inundate de ajutoare și au fost depuse toate eforturile pentru a reconstrui economia.
Cum poate duce asta la pace?
Aceasta este o lecție din epoca de după Al Doilea Război Mondial: la scurt timp, pentru Rusia a devenit nerealist să mai invadeze Germania de Vest. Nu numai din cauza prezenței americane, ci și pentru că în doar zece ani Germania de Vest devenise un succes incredibil. Acest lucru s-ar putea întâmpla și în Ucraina, dacă va deveni rapid membră a UE după o încetare a focului. Ar fi o oportunitate istorică de care Europa trebuie să profite. Și dacă nu va fi o încetare a focului, atunci 2025 trebuie să devină anul europenilor. Americanii nu mai sunt cine au fost odată.
Timothy Snyder s-a născut în 1969 în Dayton, Ohio, SUA. În 1995 își ia doctoratul în istorie modernă la Universitatea din Oxford. Predă la Universitatea Yale și cercetează istoria Europei de Est. În 2010 publică bestsellerul Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin, în 2017 Despre tiranie. Douăzeci de lecții din secolul al XX-lea, în 2024 On Freedom.
